home POLITICA Răscoala lui Horea, un experiment francmasonic? (Historia)

Răscoala lui Horea, un experiment francmasonic? (Historia)

Share

Rascoala sau revolutie, marea revolta a motilor din 1784, sub conducerea lui Horea, a avut un urias ecou atât în presa si cancelariile vremii, dar si, ulterior, de-a lungul secolelor, pâna astazi, în multitudinea de abordari si interpretari ale istoricilor.

FOTO: OrastieInfo

Fiind un moment culminant al unui sir de miscari sociale ale secolului al-XVIII-lea, supranumit si secolul luminilor si ratiunii, revolta românilor din Transilvania, prin obiectivele sale, maniera de desfasurare, profilul conducatorilor si suita de elemente comune cu alte doua mari cutremure politice si revolutionare ale epocii, Razboiul de Independenta al SUA si Revolutia Franceza, are evidente trasaturi ce o înscriu în marele scenariu al cluburilor revolutionare si lojelor masonice de ridicare a popoarelor-natiuni împotriva anacronicelor rânduieli feudale.

Câteva întrebari

Trecerea în revista si încercarea de elucidare a unor mistere ce mai planeaza si astazi în privinta acestei miscari, facute de unii istorici, conduc la concluzii mai putin operate de catre istoriografia noastra traditionala.

În principiu, ele converg spre raspunsul la unele întrebari, întrebari care fie au fost ocolite, fie au fost catalogate drept mai mult sau mai putin fortate sau chiar exagerate de unii istorici.

Acestea ar fi:

A fost Revolutia lui Horea un experiment al lojelor masonice pentru pregatirea Revolutiei Franceze?

Cine sunt cu adevarat corifeii acestei miscari?

Cei trei martiri, Horea, Closca si Crisan, au fost simpli iobagi ridicati la lupta pentru drepturi sociale, sau dimpotriva, lideri charismatici, bine alesi si instruiti, nu pentru o rascola, ci pentru o miscare national-revolutionara în spiritul marilor curente ale vremii?

Sunt întrebari al caror continut si raspunsuri se regasesc, prin analogie, în cele ce urmeaza.

Mitul “Bunul împarat”

La sfârsitul secolului al XVII-lea, prin Pacea de la Karlowitz (26 ianuarie 1699) Transilvania îsi va schimba “jugul de lemn” otoman cu “jugul de fier” al Habsburgilor. O data cu uzurparea titlului de Principe, noua ocupatie prin politica de expansiune si ofensiva a bisericii catolice, numeroasele taxe si dari impuse de cancelaria imperiala, toate adaugate la vechile obligatii cerute de feudalii unguri, au facut ca situatia românilor ardeleni sa se înrautateasca treptat, culminând mai ales în deceniile sapte si opt ale sec. al XVIII-lea.

Marile miscari sociale, izbucnite în multe din provinciile imperiale, l-au obligat pe împaratul Iosif al II-lea sa aboleasca iobagia. În Transilvania, însa, ca urmare a rezistentei si ostilitatii nobilimii maghiare, vechile si înrobitoarele reguli feudale s-au mentinut.

Referindu-se la situatia populatiei românesti în preajma revolutiei, un corespondent al ziarului din Hamburg, Politische Journal, preciza:

“Ei (românii) sunt cu adevarat sclavi, fara nici un avut si fara drepturi, legati de mosie si de pamânt, iar cei mai multi dintre ei sunt tratati fara crutare de catre administratorii mosiilor, încât niciodata nu le ramâne timpul necesar pentru a se ocupa de ogorul lor, pe care trebuie sa-l lucreze femeile, pentru a-si hrani, cu chiu cu vai, familia”… citeste tot aici

Share