PSD controlează din nou decelarea voturilor în sistemul informatic, aşa cum a făcut întotdeauna din 1990 încoace, de data aceasta prin acest Sebastian Ghiţă.
Voturile pentru alegerile prezidențiale sunt numărate de o firmă controlată de un apropiat al lui Victor Ponta, Sebastian Ghiţă, a explicat Cozmin Guşă, acţionar Realitatea Media. Contractul – atribuit prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare.
Voturile românilor vor fi numărate şi controlate de firmele ASSECO-SEE şi SIVECO România. Sebastian Ghiță stă în spatele firmei ASSECO-SEE. Siveco a însemnat Ghiţă în ultimii doi ani, a explicat Guşă.
PSD, VIA GHIŢĂ, CONTROLEAZĂ VOTURILE Numărarea voturilor este în România o activitate pentru a cărei realizare se bat foarte multe firme şi e făcută de Ghiţă.
Nu avem noi mare încredere în brusc-sucitul de partea Elenei Udrea şi a lui Traian Băsescu Cozmin Guşă, dar are dreptate. Într-adevăr, nu e o noutate că „Ghiţă e implicat in procesul de numărare a voturilor, s-a mai întâmplat şi în trecut”.
Remarcăm însă tupeul incredibil al acestor guvernanţi puşcăriabili: managerul general Siveco, Irina Socol, e la bulău, iar ei fac încredinţare rapidă, din lipsă de timp, ha-ha-ha!, pentru firma aceasta şi partenera ei transnaţională, ambele controlate în România de Ghiţă, pretenarul premierului, candidat în alegeri.
În Germania, Italia, Marea Britanie ar ieşi un scamdal uriaş şi alegerile s-ar reface, după o licitaţie cum scrie la carte şi alegerea unei companii adevărate care să ofere softarea scrutinului.
PSD controlează sistemul informatic încă de când se numea FSN
La alegerile legislative şi prezidenţiale din toamna anului 1992, am fost omul cotidianului Evenimentul Zilei acreditat pe Biroul Electoral Central. Aceste subtitlităţi, cu licitaţie, cu firme controlate de oameni ai partidului, nu existau pe atunci.
Statul avea propriile sale softuri, furnizate probabil tot de stat sau de vreo firmă, noi atunci nu am ştiut niciodată care anume. Problema se punea atunci mult mai brutal şi la vedere.
Sediul BEC era în clădirea Comcereal, de la capătul străzii Brezoianu, la parter. Tot parterul, de pe colţul cu Brezoianu. Din intrarea dinspre această stradă, la dreapta se făcea holul, pe care erau birourile membrilor BEC şi cel al preşedintelui BEC, judecătorul Florea, apoi camera jurnaliştilor.
Pe stânga, la intrare, era o uşă, în faţa căreia stătea un jandarm. Am întrebat de mai multe ori ce e acolo şi până la urmă am aflat: acolo era sistemul informatic care centraliza datele de la toate BEJ-urile, din întreaga ţară.
La ceea ce povestesc acum, martori îmi sunt Gilda Lazăr (de la România liberă atunci) şi Sorin Mugur Dumitrescu (de la BBC atunci), precum şi Victor Spirache (de la România Actualităţi), că Dionisie Şincan şi Dan Goanţă s-au dus.
De câte ori am cerut (eu, alţi jurnalişti) să trecem de jandarm şi să vedem ce e acolo, am fost refuzaţi cu obstinaţie. Şi cu nervozitate, dacă era vorba depre vicepreşedintele Institutului Naţional de Statistică, un tip brunet, slab, cu părul tuns în manieră Beatles, care fuma ţigară de la ţigară.
Am explicat în mod repetat că suntem jurnalişti, oameni responsabili şi vrem să vedem, pur şi simplu, ce şi cum se întâmplă acolo. Răspunsul a fost, invariabil: „e secret” sau „nu e voie”.
Am intrat o dată, când era neatent soldăţelul şi am văzut nişte calculatoare mari , ca acelea de la Universitate, de la subsol, când îmi făceam proiectul. M-am întrebat imediat ce poate fi secret şi de ce nu e voie, că oricum, din zbârnâitul şi păcănitul de acolo nu înţelegeai nimic, totul era cu 0 şi 1, normal.
Imediat, a apărut băiatul, jandarmul, m-a luat de aripă şi m-a dat afară. După care am fost reclamat la redacţie. Cristoiu m-a felicitat şi mi-a dat o primă.
Camera unde se matrafoxează voturile noastre
Privind retrospectiv, înţeleg despre ce era vorba (şi e vorba şi acum): acolo era camera unde se matrafoxa votul nostru. Pe atunci, băieţii era mai ţărani, mai pe faţă: acolo aranjau opţiunile noastre de vot, şi, negândindu-se, în neam-prostia lor, că oricum nu pricepi nimic din codurile alea, interziceau accesul brutal.
Între timp, s-au mai rafinat: Radu Moraru zice că există o cameră în care se face matrafoxarea, că i-a spus şefului STS asta şi acela s-a albit la faţă şi l-a întrebat: „De unde ştii, domle?”.
Bun, dincolo de asta, nu mai există nici un soldăţel la nici o uşă, sistemul informatic e în altă parte, unde nici nu se pune problema să ajungi, iar Ghiţă stă călare pe situaţie. Nemţii, repet, ar fi azi în stradă, s-ar duce la Guvern şi l-ar bombarda cu mere stricate.
Cred că aproape toate scrutinele de după 1990 au fost falsificate astfel în favoarea succesiunii FSN – FDSN – PDSR – PSD.
Este o porcărie inadmisibilă. Ar trebui să mergem la vot toţi şi ar trebui să ieşim în stradă acum.