Prostituția de la Intact cu Oltchim

Share

De săptămâna trecută, Robert Turcescu a început o serie de dezvăluiri despre contractele pentru materiale publicitare de presă încheiate de Oltchim cu Intact.

BitPress

Modusul operandi infracţional e un fapt extrem de grav. El comportă multe aspecte. De exemplu, DNA cercetează afacerea.

Follow the money! Legatura Intact-Oltchim şi preţul taxei de protecţie: 100.000 de euro!

Ceea ce mă interesează aici însă nu este acest lucru, ci aspectele deontologice privind modul comportamental al unor oameni care au avut o dată legătură cu fenomenul extraterestru numit presă, ce a părăsit de mult timp România şi se pregăteşte să plece de tot de pe Pământ.

Încă 200.000 de euro de la OLTCHIM pentru Antene!

1. Prezenţa literei P. Publicitatea mascată

Normal era (şi ar trebui văzut dacă lucrurile s-au petrecut astfel sau nu) ca la toate materialele de presă realizate despre Oltchim să fie prezentă litera “P”, de la “Publicitate”.

Aşa este deontologic, pentru că cititorul, telespectatorul etc. trebuie avizaţi cum stau lucrurile, altfel se pot produce dezinformări (“aşa am citit la ziar”, “aşa am auzit la televizor că stau lucrurile”), în condiţiile în care victimele dezinformării confundă un material publicitar cu o informaţie de presă.

Există multe companii, firme, trusturi care folosesc conștient această metodă de intoxicare publică, prin omiterea postării literei “P”. Se numeşte “articol publicitar mascat” şi pe piaţa media are şi tarif.

2. Inechitatea cumpărării tăcerii organului de presă

După ce Floricica FM sau Garofiţa TV ia bani astfel (şi nici nu se cunoaşte acest fapt public, că lipseşte “P”), practic i se cumpără tăcerea.

Dacă la două luni după terminarea contractului Concern SA este implicat într-o faptă de corupţie, în cazul în care vrei să scrii eşti şantajabil. Nu s-a procedat întrutotul corect (din punctul de vedere al regulilor nescrise ale presei), aruncându-se cu noroi exact asupra unui anumit grup de publicaţii din Râmnicu-Vâlcea.

Smeoreanu are probabil păcatele sale, o fi lucrat în presa comunistă, însă orice om are dreptul să-şi revină şi organele sale de presă au fost printre puţinele sau chiar singurele care au dezvăluit corupţia din Oltchim.

Carevasăzică, a da într-un grup de jurnalişti care au făcut o greşeală deontologică, blătuind cu Oltchim, dar apoi nu a avut probleme în a dezvălui corupţia din Oltchim, poate fi considerat a fi o eroare.

3. Repartizarea profitului. Transparenţă. Confidenţialitate. Neimplicare editorială

Este un lucru absolut firesc ca un publisher să obţină bani din reclamă şi publicitate, inclusiv prin articole şi materiale publicitare de presă. Problema este că, pentru ca partea editorială să nu fie influenţată de contractele pe care le încheie publisherul, trebuie îndeplinite nişte condiţii.

Evident, mai trebuie ţinut cont şi de mărimea şi specificul publisherului, pentru că, atunci când este vorba de exemplu despre unul format din câţiva salariați, aceste condiţii organic nu pot fi îndeplinite.

Prima este ca profitul obţinut în urma realizării unor articole sau producţii media să fie repartizat echitabil. De exemplu, dacă acela care a scris în Săptămâna Financiară nu a fost plătit pentru aceasta, atunci Intact are o problemă deontologică. La fel în cazul unei producţii tv etc., nu câţiva inşi să fie îndopaţi cu bani şi restul să rămână sclavi pe plantaţie.

Pe de altă parte, managementul publisherului trebuie să facă în aşa fel încât să despartă complet apele şi jurnaliştii să nu ştie de unde primesc banii. Faptul că vedetele de la Intact au ştiut că primesc bani de la Oltchim (şi nu numai atât, ei au participat la semnarea contractului, cel puţin în cazul Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ştim cu certitudine acest lucru) este o gravă abatere deontologică.

Aceşti oameni sunt probabil corupţi. Comportamentul lor public pare să demonstreze acest lucru. Aşa arată probabil prostituţia de presă.

Share