Aşa cum se poate vedea aici, pe timpul campaniei electorale Victor Ponta şi-a delegat atribuţiile administrative, 
de prim-ministru, viceprim-ministrului Florin Georgescu, pentru a se dedica mai bine campaniei electorale.
Să recapitulăm dară istoria recentă a faptelor de arme ale acestui om, dar numai pe componenta economico-financiară.
După o vară dominată de o lovitură de stat parlamentară dată de coaliţia care l-a propulsat la Palatul Victoria, în fruntea Guvernului, a provocat cea mai dramatică depreciere, după cunoştinţele mele de pe vremea debutului guvernării Ciorbea, în femartie 1997. Vom reveni.
Societăţi de stat trântite de pământ:
Hidroelectrica, trimisă în insolvenţă, urmează să fie făcută praf, dacă USL va câştiga alegerile;
Oltchim, falimentară, privatizare ratată de USL, urmează să fie făcută praf, dacă USL va câştiga alegerile;
Tarom, pe pierderi de mulţi ani, are un manager „privat”, în sensul că e angajat prin concurs şi e străinez (unul despre care se zvoneşte că e foarte bine văzut de ruşi);
CFR Călători, CFR Marfă şi multe alte societăţi de tip întreprindere sunt în prezent, în diverse moduri, mursecate de predatorii USL, puşi pe căpătuială, sub atenta şi îngăduitoarea supraveghere a lui Victor Ponta, care nu face tot timpul decât să strige că predecesorii au furat, au distrus, au pus lacăt, în timp ce exact acum probabil că exact aceasta se întâmplă.
Cursul valutar a intrat într-un picaj halucinant. Pe 19 octombrie 2012, un euro era 4,5809 lei. Pe 27 aprilie 2012, la ungerea Cabinetului Ponta, un euro era 4,3747 lei. În tot acest timp, ţara efectiv nu a fost guvernată de nimeni.
O asemenea indolenţă nu s-a mai pomenit în ultimii 22 de ani. Un asemenea mod iresponsabil de a te ocupa de afacerile statului român ar putea fi catalogat, pe scurt, drept subminarea economiei naţionale.
Ce este Florin Georgescu
Acum, Victor Ponta se pregăteşte să plece în turnee electorale. Îl doare-n bască. Basca a aruncat-o de mult. Cine conduce de facto Executivul? Dl. Florin Georgescu, cu delegaţie în interes de serviciu de la BNR.
Cunosc doi astfel de ipochimeni, precum dl. Florin Georgescu, la BNR: pe Bogdan Olteanu de la PNL şi pe Florin Georgescu însuşi, de la PSD. Ambii au fost absorbiţi ani în şir în burta bine antrenată a Băncii Centrale. Ambii, cu secretară, maşină cu şofer în parcarea din strada Doamnei şi program foarte riguros stabilit, nu s-au văzut lungi perioade de timp, nu au făcut nici o declaraţie şi în general au dispărut efectiv din viaţa publică.
Bogdan Olteanu de câţiva ani. Florin Georgescu de la finele anului 1996, când era pe punctul să nenorocească România, dacă nu ar fi câştigat alegerile coaliţia CDR – USD – UDMR. Oricum a lăsat deliberat ţara în pragul falimentului, pe spezele următorilor guvernanţi, probabil cu bună-ştiinţă, cu un zâmbet sadic în colţul gurii, după anii perdanţi ai Guvernului Văcăroiu.
Acum, dl. Florin Georgescu pare cel mai responsabil şi profesionist ministru din Cabinetul Ponta. Dacă vom scăpa de aceşti posibili subminatori ai economiei naţionale şi ai statului român, în anul 2013 vom descoperi (după ce am văzut cât de incompetenţi sunt) adevărul despre găurile pe care le-au lăsat în urmă. Dl. Georgescu este numai maurul care desăvârşeşte această operă de destrucţie.
În toţi aceşti ani, am avut două tipuri de guvernări, cum am mai spus:
guvernările Moş Crăciun, ale stângii criptocomuniste filoruse, menite să frâneze pe cât posibil România şi să o ţină, dacă e cu putinţă, în zona gri a geopoliticii, pentru a servi interesele Kremlinului, ca pernă de amortizare între Est şi Vest.
guvernările Strânge Cureaua, ale dreptei anticomuniste reformatoare, care, cu ezitări, gripate din interior şi dinspre stânga reacţionară, au dus înainte România, pe calea progresului şi apropierii de Vest.
Acum ne aflăm după încheierea unui astfel de ciclu, în primăvara acestui an şi în plină revenire a stângii reacţionare la putere. Dacă stânga reacţionară filorusă rămâne la putere după alegeri, am băgat-o pe mânecă toţi. Dar oricum ne va fi extrem de greu anul viitor.
Fezandarea UE de la Est se-ncepe
Dacă stânga reacţionară filorusă va rămâne la putere şi după alegerile din 9 decembrie, posibil nu va fi numai ca în perioadele 1990 – 1996 sau 2001 – 2004, pentru că Rusia este acum mult mai agresivă geopolitic, iar Uniunea Europeană este mult mai slabă pe acelaşi plan, din cauza crizei îngrozitoare în care se află şi care va continua.
Rusia exact pe aceasta se bazează, după principiul lupului tehnico-tactic, enunţat de Vladimir Vladimirovici Putin (citat aproximativ):
„Lupul tehnico-tactic nu se ia după iepure ca să-l prindă, ci vede unde fuge acesta, o ia pe scurtătură şi-i sare drept în gât, ucigându-l”
Asemănător, Rusia vede Uniunea Europeană destrămându-se (în pofida eforturilor disperate de întărire a coeziunii acesteia făcute de liderii ei) şi subminează din interior prin interpuşi statele-membre ţintă.
În Bulgaria, oricum sub influenţa finanţei ruse, Partidul Socialist Bulgar, filorus, fostul Partid Comunist al lui Todor Jivkov, este extrem de puternic.
Spaţiul ex-jugoslav este cucerit de finanţa rusă. De exemplu, Gazprom joacă tananika, pentru că NIS (Naftna Industrje Srbje), având acţionar majoritar Gazprom, deţine cel mai puternic lanţ de benzinării şi se lansează puternic în petrochimie.
În Polonia, deranjantul preşedinte patriot Lech Kaczinski a murit într-un accident de avion straniu, petrecut la Smolensk, în Rusia, pe o ceaţă asemănătoare cu cea căzută pe dosarul acestui sinistru. De atunci, Polonia e condusă de prietenii ruşilor, în frunte cu premierul Donald Tusk şi preşedintele Bronislav Komorowski.
Aflată în criză, Ungaria se apropie de Rusia, răceşte contactele pentru edificarea Nabucco, dând impresia că ar dori să iasă din concern şi să bată palma cu Gazprom.
Astfel fezandate – România a fost fezandată intens în ultimele şase luni de Cabinetul Ponta, graniţele estice ale UE, de la nord la sud, sunt pregătite pentru a reintra în sfera de influenţă rusească.
Scenarii 2013 România
Dacă USL va guverna şi după alegerile din 9 decembrie, ţara va fi aruncată într-o criză economică cumplită, faţă de care ceea ce se petrece acum va părea „Lacul lebedelor” de Ceaikovski.
Toate găurile bugetare pansate electoral acum vor ieşi la iveală până la sfârşitul iernii, iar în vară deja vom fi spre faliment cu ţara probabil, cu manifestaţii de stradă. Unele în care mitingurile albe, civilizate ale opoziţiei de dreapta din această vară vor fi dulce poezie.
Libertatea presei, libertatea de expresie, drepturile omului vor fi călcate în picioare în mai mare sau mai mică măsură, într-o manieră pe care ne e greu să o anticipăm şi pe care nu ne-o putem imagina astăzi. Statul poliţienesc va intra în forţă în viaţa noastră.
Într-un târziu, când, strivit sub crahul economic, viitorul executiv USL va cădea, vom fi obligaţi să muncim ani de zile ca să facem curăţenie şi să lipim ani în şir cioburile sparte ale prosperei Românii din debutul anului 2012, când era dată de exemplu întregului Vest.
Avantajul ar fi că, pe valul urii populare faţă de USL, un preşedinte dinspre opoziţia de dreapta ar putea să câştige alegerile din anul 2014. Dar cât ne-am chinui până atunci…
Dacă ARD va guverna, va prelua toată mizeria lăsată de USL acum şi se va confrunta cu ea în anul 2013, când puseul adevăratei crize (palmate azi sub oborocul electoral american) va supura dinspre Vest din nou spre Est, până va ajunge la noi.
Iar atunci liderii USL vor spune astfel:
Iată unde ne duce incompetenţa ARD
, atunci când un nou executiv responsabil va fi obligat, ca să nu dăm faliment cu ţara, să ia noi măsuri de austeritate.
USL îşi va consolida astfel capitalul de popularitate, pe baza căruia un preşedinte din stânga populistă ar putea să sincronizeze crahul posibil al UE cu întoarcerea României cu spatele la Europa şi cu faţa la Rusia.
Pentru că lupul tehnico-tactic se gândeşte acum la aceste scenarii. Întrebarea este: ce ne dorim? Ce aşteptăm de la viitorul nostru şi în ce măsură suntem pregătiţi şi conştienţi să ne înfruntăm destinul?