Ca să fie corect spus, când vorbim, în general, despre alinierea unor planete trebuie să fie vorba despre cel puţin trei exemplare. Pământ, Mercur, Pluto. Și așa mai departe.
La Crin şi Ponta este o minune dacă se aliniază şi în cazul în care sunt numai două planete, atât de mult îşi nutresc azi aversiune cei doi unul altuia. Rostul alinierii lor este simplu: cei doi se au la mână reciproc (dez)avantajos.
Primo, au în comun foarte multe lucruri pe care le ştiu fiecare despre celălalt şi formaţiunea sa politică de la lovitura de stat din vara anului 2012, la care se adaugă probabil unele detalii necunoscute public dinainte, din timpul şi de după referendumul pentru demiterea lui Băsescu.
Este practic imposibil ca lovitura de stat cu juriști din iulie 2012 să nu se fi dat cu acordul liderului PSD, copreședinte USL, prim-ministru şi cu acordul liderului PNL, copreşedinte USL, sortit a deveni preşedinte al Senatului, apoi preşedinte interimar şi cine mai ştie ce.
♦ citeşte şi: Antonescu: Alegerile prezidenţiale, pe 2 sau 9 noiembrie. Ponta: Candidatul USL la prezidenţiale este Antonescu. Alianţele cu PDL, interzise (România liberă)
Secundo, ni-l imaginăm cu uşurinţă pe Crin zăbovind verbal savuros, pe la sindrofiile politice ale USL, pe următoarea idee:
„Deci, crocodililor, să ne înţelegem: fără PNL nu daţi preşedintele. PNL mă vrea pe mine. Deci, crocodililor, doar cu mine preşedinte veţi da preşedintele. Altfel, nu. Obişnuiţi-vă cu asta, crocodililor.”
De două ori „crocodililor”. Şi încă o dată.
Terzo, finalmente, ceea ce trebuie să înţelegem este că lucrurile care se vor petrece anul acesta sunt rezultatul interacţiunii dintre tendinţa acestor două tabere de predatori de ţară de a-şi împărţi România, aşa cum împarte o haită de lupi cadavrul unui animal ucis, din care se înfruptă.
Numai că România nu e ucisă.
Pe de o parte, baronii PSD (adevăraţii oameni forte care conduc această structură ganglionară de putere quasimafiotă, care face rău României de peste două decenii) nu concep că există regiuni ale ţării în care ei nu sunt cei ce fac cărţile.
Incidentele de la Ilfov sunt un exemplu despre ce se petrece acolo unde e cumva PNL la putere. Cultura politică a acestor oameni este croită astfel că ei nu concep decât să îşi instaleze mufele colectoare la conductele cu bani de la stat, adică de la noi, despre care ei consideră că li se cuvin lor, nu binelui nostru.
Pe de altă parte, liberalii sunt, faţă de baronii PSD, ca noii haiduci veniţi în pădure, la prădat, faţă de cei ce o stăpânesc de două decenii. Flămânzi, avizi de putere, mai agresivi, mai lipsiţi de scrupule şi nestăpâniţi decât pesediştii, efectiv nu au ce pierde şi profită cât pot de fereastra de oportunitate deschisă de fiecare zi în care sunt la guvernare, într-o coaliţie a bunului plac care le deschide posibilităţi fantastice de sifonat bani, într-o hemoragie despre care sperăm să aflăm mai multe după ce era USL va lua sfârşit.
Atunci când bagă mâna în sacul cu bani de la buget, liberalii şi pesediştii o fac trecând prin cele mai mizerabile teritorii paralegale. Murdăria nu contează. Murdăria este bună.
Din acest joc de-a vânătorul şi vânatul, pe care mass-media îl analizează zilnic cu o plăcere nedisimulată, va rezulta dacă USL va rămâne împreună sau se va împărţi în facţiuni (adică dacă forţele de coeziune care-i leagă pe părtaşi vor fi mai puternice decât cele care îi despart).