Săpăturile arheologice atestă faptul că la Periprava ar fi existat o groapă comună. Există o identitate de acţiune între marii criminali ai lumii, indiferent de orânduirea în care s-au manifestat.
Toţi şi-au eliminat adversarii (închipuiţi sau nu) prin genocid. Pentru o mai mare eficienţă a activităţii lor criminale, au organizat scenarii pentru crime în masă. Inputul era crima, outputul ascunderea crimei.
Naziştii au încercat să ascundă crimele arzânndu-şi victimele, în ceea ce s-a numit Shoah sau Holocaust. Monstruos la Germania Nazistă a fost că nemţii, în obsesia lor pentru ordine şi organizare, au făcut totul atât de sistematic şi pentru că aşa sunt ei: ordonaţi, organizaţi, sistematici.
Comuniştii au făcut gropi comune.
Liderul Khmerilor Roşii din Cambodgia a început prin a-şi extermina adversarii politici, apoi a extins exterminarea la toţi oamenii din ţară, presupuşi de el a fi intelectuali pentru că purtau ochelari. Osuariile cumplite pe care le-a lăsat în urma sa stau mărturie pentru aceste crime abominabile.
Atunci când a intrat sub ocupaţie rusească, după al doilea război mondial, sovieticii au arestat toată floarea ofiţerimii intelectualizate poloneze, au dus-o la Katyn şi au decimat-o sistematic.
Pe marginea gropii comune, pac un glonte în ceafă, gata. Următorul la rând. Masacrul de la Katyn a devenit realitate contemporană confirmată atunci când au fost redescoperite aceste gropi comune.
Când nu știi ce s-a întâmplat cu înaintaşii tăi, le repeţi greşelile cu mai multă uşurinţă. Fără nici o explicaţie, netas-nesam-neham-neram, fără nici un motiv plauzibil, fix în vara anului 2013, după 23 de ani în care s-au opus prin cele mai rafinate şi diabolice metode, reprezentanţii PSD, urmaşul legitim al Partidului Comunist (ce se face vinovat de aceste nenorociri), au decis să arunce lestul, să sacrifice „bătrânii sistemului” şi să înceapă campania de condamnare a torţionarilor.
Cadrul legal era pregătit de mult timp, dar procurorii nu acţionau. Ce i-a apucat tocmai acum? Noi credem că disperarea. Poate că încearcă să distragă atenţia de la corupţii momentului, pe cât posibil cu putinţă, magnetizând opinia publică pe criminalii de acum 60 de ani, din Obsedantul Deceniu.
La începutului mandatului procurorului general Tiberiu Niţu, preşedintele Traian Băsescu i-a trasat acestuia trei direcţii de instrumentat dosare. Evident, acesta nu este un lucru foarte cuşer.
Nu există legal priorităţi politice în aceste dosare, dar dacă acelea ale Revoluţiei au fost frânate pe cât posibil cu putinţă de sistem până acum, pentru că actorii acelor momente sunt activi politic şi trebuie protejaţi, atunci direcţia trasată de Băsescu este firească.
Anchetarea torţionarilor de acum 60 de ani poate să se constituie într-o perdea de fum, menită să ducă la ocultarea în continuare a Dosarului Revoluţiei de la 1989.
Dacă ar mai fiinţa politic atunci, otrava politică a Sistemului Ticăloşit ar repeta figura peste 40 de ani: ar sacrifica lestul criminalilor din timpul Revoluţiei Române de la 1989 (câţi ar mai fi în viaţă atunci), pentru a arunca o perdea de fum peste alţi răufăcători la fel de mari, din viitor sau din prezent.