Medicul chirurg Dan Grigorescu îi cere demisia confratelui Gheorghe Borcean pentru că s-a solidarizat cu Mircea Beuran.
DONEAZĂ ACUM
PENTRU PRESA INDEPENDENTĂ!
Grigorescu este şeful Secţiei de Chirurgie Plastică şi Reconstructiva de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Braşov, iar Borcean este şeful Colegiului Medicilor din România.
„Au trecut 10 zile de la comunicatul (acum dovedit că fiind într-adevăr) neruşinat, conceput şi semnat personal de cel care ocupa funcţia de preşedinte al Colegiului Medicilor, cu privire la situaţia dramatică de la Spitalul Floreasca. (…)
Acum, după atâtea informaţii apărute în spaţiul public care au conturat (chiar dacă imperfect) existenţa unei asocieri greu de imaginat de erori şi acţiuni neconforme cu proceduri universal valabile, l-a mai auzit cineva pe domnul în cauză să mai zică ceva?”, afirma Dan Grigorescu într-o postare pe Facebook.
Mesajul integral:
Gheorghe Borcean, demisia!
Au trecut 10 zile de la comunicatul (acum dovedit că fiind într-adevăr) neruşinat, conceput şi semnat personal de cel care ocupa funcţia de preşedinte al Colegiului Medicilor, cu privire la situaţia dramatică de la Spitalul Floreasca.
Ce îndrăznea să declare Borcean la modul acuzator, implicându-i la modul imoral (adică fără să îşi fi dat acordul) pe toţi membrii Colegiului, printre care mă număr şi eu:
„… asistăm zilele acestea la un asalt mediatic indecent, neprofesionist şi neinformat la adresă unuia dintre colegii noştri (dr. Beuran-nota mea) cu un renume profesional, care nu merită cu nimic a fi ştirbit prin dezvoltări ideatice fără legături cu relaţiile de cauzalitate, care au dus la acele întâmplări, da, adevărate.”
Acum, după atâtea informaţii apărute în spaţiul public care au conturat (chiar dacă imperfect) existenţa unei asocieri greu de imaginat de erori şi acţiuni neconforme cu proceduri universal valabile, l-a mai auzit cineva pe domnul în cauză să mai zică ceva? L-a mai văzut cineva în spaţiul public să lase coada jos, spăşit, asemenea unui căţelandru schelălăind după ce primeşte un şut în boţ de la cel pe care a încercat să-l muşte, deşi nu avea niciun motiv?
Problema lui Borcean din aceste zile nu e dacă a avut sau nu dreptate (deşi cam toate argumentele îi stau împotriva), ci că s-a ante-pronuntat în lipsa oricăror informaţii oficiale, bazându-se pe simpatia şi încrederea personală faţă de un coleg acuzat de toate cele.
Păi e normal că o instituţie colegială (şi, implicit, toţi membrii ei!) să fie implicată într-o situaţie controversată, doar pentru că preşedintele ei să-şi sprijine oficial un prieten? Nu e!
Indiferent cât de nedrepte ar fi nişte acuzaţii, el (Borcean) putea să îl mângâie pe creştet cât de mult dorea pe colegul simpatizat, însă doar în mediu privat. Instituţional, în schimb, Borcean trebuia să se comporte nu doar echidistant, ci (chiar mai mult!) distant în raport cu o situaţie care, vrând-nevrând, ajungea să fie analizată/judecată şi de către Colegiul Medicilor.
Păi cum să mai aibă şi cea mai mică urmă de credibilitate concluziile rezultate dintr-o astfel de anchetă, mai ales dacă, pozitive fiind faţă de cel acuzat, ar confirma poziţia exprimată „a priori” de către şeful Colegiului?
Iată, aşadar, că reacţia explozivă a domnului Borcean (explicabilă fie individual doar din iubire ne/condiţionată faţă de un coleg, fie medical în contextul unei anumite vârste vasculare), îi aduce prejudicii chiar celui căruia ar fi trebuit să-i folosească!
Care este argumentul şi motivul pentru care actualul preşedinte al Colegiului Medicilor nu mai poate îndeplini această funcţie, laolaltă cu responsabilităţile aferente? Simplu: nu doar că s-a compromis ca persoană, ci mai grav chiar, s-a compromis ca preşedinte, prin simplul fapt că şi-a distrus prezumţia de imparţialitate în orice speţă actuală sau viitoare.
De aceea cred că demisia acestui preşedinte, pe cât de inert în raport cu restul breslei medicale de-a lungul timpului (indiferent cât de multe acuzaţii au „încasat” alţi colegi medici membri ai Colegiului sau câte cereri de ajutor i-au fost adresate – vezi demersul colegei Livia Davidescu), pe atât de plin de solicitudine în raport doar cu cei impregnaţi de parfumul puterii politice sau academice, e mai mult decât necesară. E obligatorie!
Şi la fel de oportună precum ar reprezenta-o excizia unui ţesut necrozat pentru restul organismului, pentru a fi ferit de pericolul mortal al unei septicemii. Care în cazul Colegiului Medicilor ar ucide însăşi moralitatea care îi dă definiţia modului de a exista!
Demisia, deci, Gheorghe Borcean!În caz contrar, vă interzic să mă mai reprezentaţi!