Întâi, pe vremea comuniştilor, în ultimii ani, au fost o conspiraţie, o clică de câţiva infractori, trădători de ţară, protejaţi de Moscova, care se întâlneau prin parcuri. În acest timp, agenţii GRU şi cei din unitatea anti-GRU supravegheau, beau cafele şi se anulau reciproc, uitându-se la golani cum pun calea la ţară.
În decembrie 1989 a fost o revoluţie a poporului, adevărată. Ei au venit pe valul acesteia, simulând
că ei sunt poporul şi cu poporul. Unul dintre ei s-a erijat în şef. Apoi în şef interimar de stat. Apoi încă odată în şef de stat. Şi a treia oară. Apoi a fost şi a patra oară, el spunând că e a doua oară, pentru că a treia oară a fost fără o constituţie şi prima oară nu s-a pus la socoteală. Prima dată nu se pune niciodată la socoteală.
Ca să ajungă acolo, a simulat că sunt terorişti şi e nevoie de ordine şi linişte pe străzi. Pentru asta, a dat ordine în urma cărora au murit câteva sute sau mii de oameni nevinovaţi. Apoi a simulat că sunt unii, ce n-au mâncat salam cu soia aici, sub Ceauşescu, care vor să ne vândă ţara şi că el şi cu ai lui se opun.
Apoi a simulat că el şi cu ai lui sunt mult mai puternici decât erau în realitate odată. Şi încă odată. Mereu, de câte ori erau alegeri. Pe care ei le-au falsificat cât de mult au putut ei, de câte ori au avut ei mijloacele, prin fraudă microsocială şi macroinstituţională.
În tot acest timp, au distrus cât de mult au putut. După gândirea de după al doilea război, a predecesorilor dumnealor, acesta s-ar numi sabotaj. Clica lor s-a înstăpânit peste ţară.
Ai lor au condus întreprinderile, falimentându-le, transformându-le-n fier vechi, apoi cumpărându-le şi făcându-le imobiliare. IOR, Helitube, CS Reşiţa, Tractorul, IMGB, MEHID, Faur, Vulcan, Aversa, Mecanică Fină, Electronica, Steagul Roşu, Industria Sârmei, COS, SIDEX, CUG, Laminorul, ISEH, Solventul, Oţelu Roşu, Nitramonia, MEFIN. Am scris despre aceste lucruri din anii ’90 până acum de ne-am plictisit.
Când nu au fost la putere, s-au agăţat cât au putut, în adevărate crize de nervi politice, trăgând de timp pe cât posibil cu putinţă, frânând reforma, făcând diversiuni, punând bombe în economie, infiltrându-şi oameni în sistemul de putere, intoxicând, dezinformând, minţind, spunând că albul e negru şi viceversa. E şi acesta tot un soi de sabotaj.
Acum au congres. Flamure roşii flutura-vor în vânt. Am vrea să auzim imnul Internaţionalei Socialiste, „sculaţi voi oropsiţi ai soartei”, să-l vedem pe Che Gargară pe scenă cu un tricou al mentorului său, acel criminal sudamerican şcolit la şcoala teroristului Fidel, care i-a ridicat mingea la fileu lui Peron să terorizeze Argentina decenii.
Sigur o să-l vedem pe Ilici. Cel curat, cel nepătat, cel plin de sânge nevinovat din decembrie 1989, iunie 1990, septembrie 1991 şi cine mai ştie de când. Sigur va apărea acolo, la loc de cinste, şi infractorul numărul unu al naţiunii, eliberat condiţionat.
El, ai lui, toţi aceşti inşi sfidează astfel Justiţia, sentinţele sale cu o neobrăzare fabuloasă, făcând dintr-un condamnat un erou, în timp ce eroii noştri adevăraţi, de azi, care umblă printre noi, sunt martirizaţi de aceşti impostori de partid şi de stat.
Dar la socoteala istoriei lucrurile vor fi puse la locul lor, iar exponenţii Partidului Simulează şi Distruge vor primi ceea ce merită. Ironia face că aproape ca intrăm în Săptămâna Mare. Aşa să-i ajute Dumnezeu.