Noua Republică pledează pentru dreptul propietarilor de terenuri de a dispune şi de resursele subsolului. Propietarii legitimi trebuie să aibă dreptul de a dispune şi de bogaţia din subsolul pământului pe care-l deţin, subsol care, în prezent, se află în propietatea statului.
Dacă terenurile (suprafaţă şi subsol) s-ar fi aflat în propietatea localnicilor din Pungeşti sau a altor privaţi, nu ar fi fost posibile împotrivirile şi violenţele de la Pungeşti. Localnicii din Pungeşti ar fi hotărât ce e mai bine pentru comunitatea lor, ar fi decis dacă merită făcute explorări şi exploatări de gaze de şist pe terenurile lor, dacă raportul beneficii-riscuri este convenabil.
Revoltele ţăranilor împotriva companiei Chevron arată că Statul nu poate aboli instinctul de proprietate al oamenilor. Nu poţi opune un drept social unui drept natural, aşa cum nu poţi opune naturii o ficţiune birocratică sau politicianistă.
Invocarea interesului naţional (ca şi în cazul proiectului de exploatare a resurselor de la Roşia Montană) de către o clasă politicianistă venală şi compromisă reprezintă o insultă la adresa bunului simţ! Ţăranii de la Pungeşti se luptă, poate chiar fără s-o spună, pentru un drept la moştenire.
Ei se întreabă, foarte legitim: dacă avem un pământ atât de bogat, noi şi copiii noştri de ce suntem atât de săraci? Din afacerea gazelor de şist, astăzi, nu câştigă nimic proprietarii terenurilor bogate. Iată cine câştigă:
1. Concedenţii – adică proprietarii de terenuri care vor fi folosite pentru amplasarea sondelor. Printr-un singur foraj vertical, care ocupă cel mult 17.000 mp, adica 1,7 ha, se poate extrage gazul de șist de pe o suprafață de peste 1.250 ha. Practic, prin 4 foraje se poate extrage gazul de șist de sub toată comuna Pungeşti.
2. Bugetul central al statului (UAT-urile rămân în continuare insolvabile) – încasează redevență, taxe şi impozite. Redevența nu constituie una din sursele importante ale bugetului ţării şi, în consecință, statul ar putea renunța la aceste venituri. Mai importante sunt încasările din activitatea economică generată de exploatare.
3. Concesionarul, firma care exploatează, partenerii comerciali.
Deci, cine nu se alege cu nimic? Proprietarii terenurilor.
De ce? Fiindcă Statul decide că este al său ceea ce de fapt aparține în mod natural cetățenilor. De ce nu acceptă localnicii exploatarea în numele binelui comun? Fiindcă un stat corupt nu poate sluji binele comun al cetăţenilor.
Noua Republică cere Jandarmeriei să oprească abuzurile, dar solicită totodată Parlamentului să redea cetăţenilor acestei ţări dreptul la proprietate asupra subsolului. Prin libertate şi proprietate, vom reclădi prosperitatea comunităţilor, a familiilor şi a relaţiilor patrimoniale.
08.12.2013
Noua Republică Filiala Galaţi