S-a dat ordin pe unitate să nu treacă nici o zi fără ca Traian Băsescu să fie chemat la o judecătorie, ceva, să fie expus public, ca o maimuţă urlătoare.
Ieri, a fost tâmpenia cu Răpirea din Irak, în care un tribun oarecare, culmea, tocmai plecat dintre noi, a afirmat că Băsescu ar fi subtitlizat bani dintre cei daţi răpitorilor pentru ca aceştia să îi elibereze pe Marie-Jeanne Ion, Mişcoci şi Ohanesian.
Azi, a fost chemat ex-abrupto pentru o altă tâmpenie irelevantă: un cetăţean a făcut plângere că, pentru că în 2007 Băsescu a spus că demisionează în cinci minute sau cinci secunde sau cinci ore şi nu a făcut-o, el trebuie judecat. Şi două milioane de români fac fiecare 504 plângeri contra lui Ponta, pentru cele 504 dăţi când a minţit românii cu cinism. Îl cheamă cineva la judecătorie?
Nu spunem că Traian Băsescu e îngeraş, nici că nu a făcut prostii, dar acestea sunt efectiv mărunţişuri, folosite ca pretext pentru hărţuirea omului.
Vadim, aşa cum a afirmat că, împreună cu generalul David Petraeus, Băsescu şi-a tras parte din banii de răscumpărare în Răpirea din Irak, a afirmat la începutul anilor 90 şi că într-o dimineaţă, pe la 5.30, procurorul general de atunci, Gheorghe Robu, a fost văzut alergând gol pe stradă şi suindu-se pe o statuie.
Scopul hărţuirii lui Traian Băsescu prin judecătorii este simplu: nu demonstrarea vinovăţiei sale, ci incumbarea acestui fapt fără probe în conştiinţa electoratului reacţionar. Dacă braţul procurorial al lui Ponta, Tiberiu Niţu, ar fi dorit ca Băsescu să fie judecat pentru ceva cu adevărat grav, nu ar fi dezgropat din morminte toţi scheleţii Justiţiei Române din ultimii 12 ani.
Scopul acestei campanii îndrăcite este ca lui Băsescu să i se transmită:
Uite, noi ştim că tu poate ai făcut infracţiuni sau nu, dar nici măcar nu ne interesează asta, ci să te umilim, chemându-te mereu, pentru tot felul de fleacuri, aiurea, în faţa a 50.567 de complete de judecată.
Pentru că ai încălcat Legea Tăcerii şi ai trecut de partea poporului cât ai fost preşedinte. Asta e de neiertat, iar cei care vor mai ajunge unde ai ajuns tu trebuie să înţeleagă că noi conducem ţara asta şi trebuie să ne asculte. Altfel, vor păţi ca tine.