Mediul academic român cere demisia premierului Victor Ponta

Ad Astra
Asociaţie a cercetătorilor români din Întreaga lume
www.ad-astra.ro • office@ad-astra.ro
Cod fiscal 14905018 •Tnregistrată cu nr. 74/2002 la Judecătoria Cluj-Napoca

Poziţia asociaţiei Ad Astra privind criza plagiatelor

Rezumat:

Revista Nature a publicat recent acuzaţii de plagiat, solid documentate, la adresa d-lui Victor Ponta. Acuzaţiile se rasfrâng asupra întregului sistem universitar românesc. Dincolo de aspectele penale, administrative sau civile, plagiatul este în primul rând o rușine. Demnitatile publice  şi posesia de titluri universitare sunt exemple de poziţii de onoare.

• comunicatul ADAstra în format .doc

• comunicatul AdAstra în format .pdf

Prima datorie faţă de societate a demnitarului aflat într-o situaţie dezonorantă, chiar dacă nedovedită tehnic dincolo de orice dubiu, este să abandoneze această poziţie, pentru a evita ca dezonoarea să se transfere celor pe care îi reprezintă. Obligaţia morală a Universitatii este să constituie prompt o comisie, care să retragă titlul acordat și să anunţe acest lucru în mod public.

Retragerea din spaţiul public a plagiatorului, precum și delimitarea instituţiei în raport cu acesta, sunt elemente esenţiale pentru limitarea acestui prejudiciu. Asociaţia Ad Astra cere demisia imediată a d-lui Ponta din funcţia de prim ministru și din toate funcţiile publice deţinute.

Intârzierea demisiei d-lui Victor Ponta înrăutatește situaţia României, oră de oră și zi de zi. De asemenea, dacă nu se iau măsuri eficiente de prevenire a unor astfel de evenimente în viitor, repetarea unor catastrofe similare este inevitabilă.

Introducere

Revista Nature a publicat recent o acuzaţie de plagiat solid documentată la adresa d-lui Victor Ponta, vizând teza sa de doctorat, susţinută în 2003 la Universitatea din București. Acest articol pune sub semnul întrebării în mod implicit și standardele academice pe care le are instituţia care a acordat acest titlu de doctor.

Universitatea din București e una dintre instituţiile de elită ale României, iar această acuzaţie se răsfrânge automat asupra întregului sistem universitar românesc, ceea ce conduce la consecinţe extrem de grave. Acest caz nu este unul izolat: au apărut recent și alte acuzaţii, la fel de bine documentate, atât în presa românească, cât și în cea străină, la adresa mai multor politicieni proeminenţi din diverse partide.

Îngrijorător este faptul că multe dintre reacţiile apărute în presa românească (și în primul rând reacţiile celor implicaţi direct) indică o discrepanţă frapantă în raport cu normele acceptate ale mediilor academice și politice internaţionale.

Simptomatic în acest sens ni se pare a fi răspunsul cel putin pripit oferit de oficiul de presă al Guvernului faţă de acuzaţiile apărute în revista Nature: pe lângă greșeli de limbă și erori factuale, acest răspuns denotă o profundă desconsiderare a onorabilitatii ce caracterizează cititorii acestei prestigioase reviste, precum și o impardonabilă ignorare a aspectelor tehnice legate de calitatea de autor în lumea academică.

Din păcate, aceaste discrepanţe în abordarea standardelor universitare, precum și tendinţa de a răstălmăci sensul principiilor de corectitudine academică, vor conduce nu doar la decredibilizarea cercetătorilor români pe plan mondial, dar și la o prăbușire catastrofală a prestigiului României.

În acest context, comunitatea știinţifică românească are datoria de a pune în lumină, în mod ferm și neechivoc, sensul nealterat al acestor norme de corectitudine academică. Nu ne referim doar la cazul d-lui Ponta, ci și la celelalte cazuri similare care mai pot apărea, atât în ceea ce privește politicienii din toate partidele, cât și alte persoane publice.

1. Despre onoare și despre rușine

1.1 Plagiat = Rușine

Dincolo de aspectele penale, administrative sau civile, plagiatul este în primul rând o rușine. A plagia înseamnă a emite în chip mincinos pretenţia de a fi autor, prezentând ca fiind proprii ideile și formulările altcuiva. Plagiatorul pretinde în mod ilegitim o autoritate academică și beneficiază în mod direct sau indirect, financiar sau nu, de pe urma acestei autoritati.

Plagiatul indică lene, necinste, incompetenta și arivism; uneori poate fi involuntar, alteori poate avea alte substraturi și motivaţii decât cele expuse mai sus, dar întotdeauna este cel puţin jenant. Într-o societate clădită pe bună credinţă, cum este în general comunitatea academică internaţională, această pretenţie mincinoasă descalifică persoana în cauză și o umple de rușine.

Cel surprins în această ipostază are totuși la îndemână o serie de gesturi care fac cu putinta limitarea prejudiciilor (de imagine și nu numai): în primul rând, ar trebui să își exprime imediat regretul pentru această faptă și să prezinte scuze celor afectaţi; apoi, să retracteze publicaţiile în cauză și să renunţe la titlurile și beneficiile (onorifice sau nu) obţinute în urma acestora; în fine, să ofere compensaţii celor prejudiciaţi.

Cu cât mai devreme sunt făcute aceste gesturi reparatorii, cu atât limitarea prejudiciilor este mai eficientă. Dacă cel ce a plagiat se ascunde temporar în spatele unor detalii tehnice de procedură, el sfârșește prin a spori propria dezonoare.

1.2 Plagiat = Dezonoare

În orice societate, demnitatile publice și posesia de titluri universitare sunt poziţii de onoare. Societatea care menţine în aceste poziţii persoane suspectate de fapte ruşinoase și mai ales pe cele care persistă în ruşine se dezonorează.

Prima datorie fata de societate a demnitarului aflat într-o situatie dezonorantă, chiar dacă aceasta e nedovedită tehnic dincolo de orice dubiu, este să abandoneze imediat poziţia sa publică de demnitar, pentru a evita ca dezonoarea proprie să se transfere asupra celor pe care el îi reprezintă.

(Remarcăm cu această ocazie gestul relativ prompt al d-lui Mang de a-și da demisia după ce au apărut în presă acuzaţii de plagiat.)

Dacă cel dezonorat nu se retrage din proprie iniţiativă, obligaţia morală a celorlalţi reprezentanţi ai societatii este să se delimiteze în mod net și imediat de respectiva persoană. De exemplu, dacă în joc este un titlu de doctor, obligaţia morală a Universitatii este să retragă titlul acordat și să anunţe acest lucru în mod public.

1.3 Dezonoarea reprezentantului produce prejudicii societăţii pe care el o reprezintă

Dezonorarea societatii ca întreg antrenează în mod automat dezonorarea fiecărui membru în parte al acesteia. Cei a căror profesie se construieste pe autoritate și credibilitate (cum sunt politicienii, juriștii, medicii, inginerii, etc.) suferă, prin dezonorare, inclusiv prejudicii materiale.

Valoarea unei diplome de doctor, cea care conferă posesorului posibilitatea de a fi mai bine plătit pentru expertiza și autoritatea sa, se reduce sau se pierde atunci când există posibilitatea ca o astfel de diplomă să se obţină doar copiind un text.

Iar cei care au investit în mod onest un efort susţinut și ani întregi din viata pentru a realiza o teză onorabilă se găsesc prejudiciaţi printr-o astfel de asociere. Prin urmare, retragerea din spaţiul public a plagiatorului, precum și delimitarea instituţiei în raport cu cel dezonorat, sunt elemente esenţiale pentru limitarea acestui prejudiciu. Inacţiunea în această privinta este o vinovatie.

2. Despre sistemul revistelor academice în general şi Nature în special

Principalul scop al unei reviste academice este asigurarea unui flux de articole clare, originale, dar în primul rând veridice. Veridicitatea se obţine în urma unui proces laborios, prin verificare și reverificare, confruntare cu rezultate, dovezi și argumente ale comunitatii știinţifice.

Unele reviste reușesc mai bine să obţină această veridicitate, altele mai greu. Revista Nature și-a construit o credibilitate deosebită în această privinţă în cei peste 140 de ani de existenta. Nu rezultă automat că tot ce se publică în aceste reviste este adevărat în întregime, în toate sensurile și implicaţiile.

Dar imediat ce se descoperă vreo eroare, orice eroare, aceasta este corectată. Astfel de erori, chiar și cele mai subtile, sunt căutate și semnalate continuu de comunitatea știinţifică. Calitatea textelor din revistă este asimilată cu însăşi calitatea știinţifică a comunitatii și a fiecărui membru în parte.

Este însă de neconceput ca cineva să publice un articol în Nature, și încă unul cu implicaţii de o asemenea gravitate, fără să fie o persoană care și-a clădit deja un prestigiu neștirbit, îndelung verificat, și fără să ofere garanţii indiscutabile privind soliditatea documentării acestui articol.

Publicaţiile de talia revistei Nature se bucură în consecinta de o credibilitate deosebită, iar afirmaţiile facute la acest nivel sunt considerate, în primă instanta, adevărate, imediat ce sunt formulate. Efectul măsurabil al acestui fapt este că în doar câteva ore știrile din revista Nature sunt preluate în întreaga lume și considerate implacabile ca veridicitate.

Această autoritate se întinde nu doar în spaţiu, ci și în timp: această revistă venerabilă este citită cu maxim respect astăzi și la fel va fi și peste zeci de ani. Trebuie de asemenea subliniat că știrile privind plagiatele d-lor Mang și Ponta fac parte din preocupări mai ample ale revistei Nature, care au vizat și plagiatele ministrului german al apărării și președintelui Ungariei, de exemplu. Aceste preocupări, care se dezvoltă continuu, analizează modul în care sunt construite carierele persoanelor publice la nivel european.

3. Ce se poate întâmpla în continuare

Următoarele scenarii sunt posibile în viitor:

1. Scenariul cel mai firesc și onorabil este similar cu cel care s-a derulat în Germania și în Ungaria în cazurile amintite: d-l Victor Ponta, dacă știe că nu este autorul unei părţi substanţiate a tezei sale doctorat, iși dă demisia din toate funcţiile publice deţinute, iși retrage teza și renunta voluntar la titluri și la alte beneficii ce decurg din titlul de doctor.

Se înţelege că un astfel de act este dificil și ar genera poate și o criză politică nedorită în condiţiile actuale. Însă această demisie ar demonstra curaj și o anumită demnitate, mai ales dacă ar fi depusă imediat. Oricum, credem că ea este inevitabilă. În acelasi scenariu, Universitatea din București se delimitează cât mai repede posibil de aceste fapte, pentru a evita compromiterea instituţiei, membrilor și absolvenţilor ei.

Pentru a preveni astfel de castrofe în viitor, considerăm că este absolut necesar pentru orice ocupant al unei funcţii de demnitate, sau candidat la o astfel de funcţie, să identifice din timp propriile lucrări publicate în condiţii incorecte, prin plagiat sau alte forme de fals, și să le retracteze cât mai repede.

Este iarași un gest dificil, dar este răul cel mai mic. Considerăm că instituţiile, inclusiv partidele și mai ales universitatile, trebuie neapărat să insiste asupra acestei clarificări și să o asiste pe cât posibil, mai ales că tehnologia ce ajută la detectarea plagiatelor, cel puţin a celor grosolane, progresează foarte rapid și este deja foarte performantă.

În lipsa unor astfel de acţiuni, prejudiciul pe care îl generează plagiatul asupra propriei persoane, asupra celor apropiaţi, a societătilor (partide, instituţii) pe care le reprezintă va fi grav și de neiertat.

2. Al doilea scenariu: dacă acuzaţiile de plagiat sunt neîntemeiate, ele pot fi contestate în mod argumentat, cu dovezi aplicate și raţionale. În cazul (improbabil) că pot fi oferite dovezi în acest sens, trebuie cerută (chiar în justiţie) retragerea articolelor incriminante (chiar cele din revista Nature) de către cei afectaţi (persoane, universitatea care a acordat titlurile, etc.). Însă contestarea neîntemeiată, printr-o perdea de afirmaţii fără legătură cu fondul problemei, nu ar face decât să-i ridiculizeze și mai mult pe cei în cauză și pe cei pe care-i reprezintă.

3. Al treilea scenariu: nu se întâmplă nimic. Din păcate, nu putem exclude a priori această eventualitate, în special în lumina exemplului recent dat de d-l Adrian Severin. În acest caz, tot ce este român și românesc, în primul rând sistemul academic românesc ca sursă ultimă de autoritate, dar și structurile care se bazează pe autoritate, se vor expune unei ridiculizări și marginalizări progresive.

Până la urmă, se va ajunge tot la demisie, dar prejudiciul va fi mult mai profund. Am observat o reţinere a Opoziţiei de a solicita demisia promptă a d-lui Ponta, posibil și datorita așteptarii, corectă tehnic, că prin întarzierea demisiei se va compromite și mai rau.

Dar aceasta întarziere duce la compromiterea nu doar a dumnealui, ci și a statului român, a românilor, a sistemului academic românesc, a partidului din care face parte și a partidelor de opoziţie care nu iși fac datoria de a sancţiona prompt neregulile din cadrul Guvernului.