Traian Băsescu despre evoluţia economică viitoare: nădejdea mea e motivată de faptul că în anul 2012, deşi era la guvernare din luna mai, nu a deschis băierile pungii pentru alegerile legislative, m-a făcut să cred că nu va face în 2014 ce nu a făcut în 2012.
Voi porni de la câteva formulări ale mele care mi-au adus multe critici.
„În România nu am avut furtună. O să o pun la cheu ţara liniştit„, apoi amintesc de „Omul gras de la stat, care stătea în faţa omului slab din privat, care ducea economia în spate„, ca şi la ziua în care am anunţat măsurile de restabilire a echilibrului macroeconomic al ţării. Unele dintre cele anunţate nu au putut implementate din cauza deciziilor CCR, dar au fost compensate.
La momentul de criză 2010, România era într-o situaţie de extrem de dificilă. Aproape că nu ne mai puteam împrumuta pe pieţele internaţionale, pentru a ne acoperi datoriile şi obligaţiile sociale. Dobânzile la împrumuturi erau extrem de ridicate, mult peste 8% – 9%. UE era şi ea în criză – criza datoriilor. Acoperirea deficitului bugetar uriaş era o obligaţie pe care o aveam. Aveam foarte multe credite pe termen scurt şi probleme uriaşe de cost şi de credibilitate. România trecea printr-o reducere bruscă a investiţiilor străine şi remiterile românilor din Italia, Spania, Franţa şi Germania se reduseseră aproape la jumătate. Şomajul era 7,3%. Toate cifrele pe care le voi utiliza sunt de la Eurostat.
Veneam după un an 2008 cu o creştere de 7,3% şi cu un deficit bugetar de 5,7%. Acum aveţi explicaţia deselor mele confruntări cu guvernul în funcţie. Dacă disputele erau interpretate politic, cifrele acestea trebuie să trezească pe oricine, să spună cum a putut fi guvernată ţara, cât dispreţ pentru ţară (a existat). Dispreţ transferat în slujba obţinerii victoriei în alegerile din anul 2008, cât s-au utilizat discreţionar banii bugetului pentru obţinerea de voturi. Aici ne-a dus acţiunea oamenilor politici, care au pus interesul lor mai presus decât interesul naţional.
A urmat intrarea în criză profundă, care ne-a dus la un deficit de 9,8%. Prăbuşirea economică ce se se înregistra încă din noiembrie s-a manifestat virulent în anul 2009, ducând la o scădere de 6,6% a PIB şi la un deficit al bugetului de stat de 6,9%. Măsurile de reduceri deveniseră inevitabile. Acea zi de 6 mai 2010, când am anunţat măsurile pe care le convenisem cu Guvernul, guvernatorul BNR, şefii partidelor din arcul guvernamental, nu puteau fi anunţate decât de cineva care-şi asuma răspunderea politică deasupra partidelor: preşedintele României. A fost o zi care mi-a adus ură politică şi supărare.
Ceea ce noi am refuzat atunci a fost să încercăm reechilibrarea bugetului de stat mărind taxele. O mărire de fiscalitate accentua evaziunea fiscală, creştea numărul şomerilor şi afecta mult mai tare economia.
Măsurile luate au avut ca obiective:
– reducere deficitului
– menţinerea locurilor de muncă
– restabilirea credibilităţii României pe pieţele financiare
– redobândirea respectului pentru România
A fost o perioadă extrem de grea, din acel 6 mai 2010 şi până de curând. Odată cu măsurile de austeritate severe, ca măsuri de susţinere a economiei, am convenit cu Guvernul Boc câteva măsuri esenţiale:
– creşterea sumelor alocate pentru investiţii din bugetul de stat. România alocat 5,8% din PIB pentru investiţii din bugetul pe 2011, pentru reluarea trendului de creştere economică sau diminuarea creşterii negative, menţinerea locurilor de muncă.
– reducerea personalului bugetar. Aceasta reclama să găsim soluţii, o puternică abordare a investiţiilor din bugetul de stat, pentru că cei disponibilizaţi din sectorul public să se îndrepte către zona privată.
Acum două zile, Eurostat a publicat cifrele anului 2012. România are o datorie publică de 37,8% din PIB şi un deficit al bugetului de stat de 2,9%. Salt de la 9% la 2,9%. Enorm, nu există nici un stat de UE cu deficit 9% pe care să-l fi redus în doi ani şi jumătate. Un efort uriaş, pe care l-au făcut românii. Sacrificiul pe care l-au făcut este unul pe care puţine naţiuni din Europa l-au făcut.
În acest moment, România revine în rândul ţărilor cu un deficit credibil, în parametrii acordului de la Maastricht. Se datorează acest lucru în primul rând românilor, care au făcut enorme.
Sigur, nu noi luăm decizia de ieşire din procedura de deficit excesiv, este treaba Comisiei Europene, care va face analiza în funcţie de programul de convergenţă 2012-2016, transmis de guvern la începutul lunii mai. Speranţa mea este că acesta va confirma menţinerea deficitului bugetar mai mic de 3%.
Îmi asum şi reconfirm faptul că sunt convins că România a adoptat cea mai bună soluţie de revenire în parametrii economici.
Ce s-a întâmplat în acest interval cu omul gras. A slăbit cu vreo 210.000 de salariaţi în sectorul public. Statul nu s-a prăbuşit. Procesul trebuie continuat în paralel cu crearea de locuri de muncă în mediul privat. Acum trebuie trecut, după ce personalul bugetar s-a redus de la 1,4 la 1,2 milioane, la ajustarea locurilor de muncă.
A venit momentul unei ajustări fine. Sunt spitale unde nu mai avem, personal, acolo ar trebui făcute angajări. Avem sectoare în administraţia publică centrală şi locale cu excedent. Trebuie să continue procesul de slăbire a omului gras şi ajustare a personalului, în aşa fel încât să nu avem sectoare care să sufere de lipsă de personal, în timp ce altele au excedent încă.
Nava e la cheu, în port, sigur. Problema e ce urmează. N-aş vrea să vorbesc despre ce urmează înainte de a mulţumi public guvernelor Boc, Ungureanu şi Ponta pentru faptul că am ajuns aici. Am trăit cu toate trei.
Guvernul Boc a pus interesul naţional deasupra celui politic, de partid. Şi-a sacrificat voturile pentru a restabili echilibrele macroeconomice ale ţării.
Mulţumesc şi Guvernului Ungureanu că nu a afectat parcursul de recuperare a dezechilibrelor şi acelaşi lucru este valabil şi pentru Guvernul Ponta. Mi-a fost teamă că din mai, de când a preluat uvernarea Guvernul Ponta ar fi putut să ia măsuri populiste excesive. Nu a făcut-o. De aceea, consider că şi-a adus o contribuşţie la atingerea rezultatelor de azi.
Am ajuns la stadiul la care nu ne mai batem pentru supravieţuire şi trebuie să reluăm bătălia pentru creştere economică durabilă, prin găsirea echilibrului între dezvoltarea pe investiţii şi cea stimulată pe consum. Trebuie găsit acel optim.
Este momentul să privim la propria dezvoltare. Nu mai muncim ca să rambursăm dobânzi pe termen scurt. Trebuie să avem în vedere o continuă reducere a deficitului.
Măsurile pe care le-am luat s-au dovedit corecte şi ca piaţă a forţei de muncă. Avem unul dintre cele mai scăzute niveluri ale şomajului, 6,7%, în timp ce şo majul mediu în UE e de 10,9%. Suntem a şasea ţară ca nivel de şomaj din UE.
România a ieşit bine din criză. Neafectarea mediului de afaceri ne-a permis să avem un şomaj mai mic decât în anul 2010. Acum trecerea la dezvoltare înseamnă viziune: ce faci cu banii de la UE, cât de repede absorbi, când împrumuţi de la BEI şi cît de bine rezistă Guvernul ala presiunile administraţiei locale. Dacă vom deveni subordonaţi baronilor locali şi orice mică încasare la bugetul de tat o vom dedica lucrărilor pentru clientela din teritoriu, cu siguranţă nu vom reuşi.
Sper că Guvernul va rămâne pe linia din 2012, pentru că obiectivul ar trebui să fie reducerea deficitului bugetar, chiar dacă el e în limitele Maastricht. Pentru că orice deficit trebuie finanţat. Obiectivul nostru e să trecem la un buget excedentar în următorii trei ani, reducând cu 1% pe an.
Restabilirea echilibre macroeconomice s-a făcut greu, cu sacrificii pentru populaţii şi ar fi un mare păcat ca, din motivaţii politice sau politicianiste, să afectăm aceste echilibre, care trebui protejate şi consolidate.
De regulă trăsnăile le fac oamenii politici şi le plăteşte populaţia. Atunci când pică bani din cer şi vezi un guvern darnic, trebuie să te gândeşti că în curând va veni nota de plată, prin măsuri de austeritate.
Finalizarea actualului acord cu FMI, BM şi UE mi se pare esenţială pentru un stat ce nu mai e dispus să revină la împrumut pentru alimentarea salariilor şi pensiilor. Afirm că România are toate condiţiile să aibă o creştere economică de peste2% de anul acesta, fără să mă bazez neapărat pe recolta care pare a fi bună, dar avem foarte mulţi bani de la UE, avem posibilitatea să creem locuri de muncă, să micşorăm deficitele.
Nu am, prin acordul de coabitare cu primul ministru, nici o abordare în care să dau lecţii Guvernului, care va face ce va crede. Consider însă că am dreptul să mă exprim fără a da guvernului linii de urmat.
întrebare:
Sectoare bugetare cu excedent de personal: ce înseamnă slăbirea omului gras? Sunt zone în structura bugetară unde avem excedent în birou şi deficit în spitale. În Capitală e excedent, la Vulcan nu avem medici. Nu trebuie luat un economist de la ministerul administratie şi dus medic la spital. Acord fin. S-a dovedit că, dacă se iau măsuri inteligente, e suficient să fie o gamă largă de programe, ca acelea din 2009, 2010, 2011, care să aibă o gamă largă de reconversie, cu bani nerambursabili sau garanţii ale bugetului de stat pentru credite.
întrebare:
Aţi lua acum aceleaşi decizii? Acum aş lua aceleaşi decizii. Marea problemă este legată de faptul că oamenii au fost dezinformaţi. Şi-acum mi-ar fi foarte greu să le-arăt ce s-ar fi întâmplat dacă nu luam acele măsuri. Dacă aş fi din nou în aceeaşi situaţie, aş sacrifica fără să ezit popularitatea, voturi, guvernul. Guvernele se pot schimba şi la şase luni. România nu-şi putea produce banii cu care să îşi asigure pensiile, salariile şi funcţionarea instituţiilor şi să pâlpâie investiţiile.
întrebare:
Când se va simţi revenirea economică în buzunarele românilor? Depinde foarte mult de guvern, dacă va stimula investiţiile străine.