Acest articol din editia elecronica a Jurnalului National destul de bine scris este semnat Oana Croatu. Evident ca jurnalista nu exista si semnatura e un alias, cu trimitere la Oana Sarbu si la dusmania istorica dintre turci si croati.
Dar, asa bine scris cum este, acest articol strecoara ca Turcescu a fost intrebuintat ca „trompeta oficiala a procuraturii” si ca de la Realitatea a fost „scuipat ca o masea stricata” la B1 TV.
Urmeaza acuzarea ca este „spion al puterii politice”, apoi jignirea ca e un „vierme”, caruia nu-i rosesc „bucile pingelei obrazului”. Principala calitate a celui care a scris aceste chestii nu este stiinta de a jigni incendiar, ci de a insinua mizerabil.
Merita sa meditam asupra logicii intoarse care se deduce la un moment dat din acest pamflet: moral ar fi fost – induce cititorului perversul autor – ca Robert Turcescu sa ramana lipit pe viata de mogulul Vantu, pentru ca acesta i-a dat bani pentru munca sa.
A fost scos de pe post de la Realitatea TV, a fost sedus de tentaţia preşedinţiei TVR şi abandonat ca o cârpă de unică folosinţă, a fost întrebuinţat ca trompetă oficială a procuraturii, a dispărut din tabelele cu audienţele cuantificabile şi s-a umplut de ridicol anunţând pompos, acum câteva luni, că 
în câteva ore eternul ca marea Boc va fi schimbat printr-o mişcare magistrală de către măreţul Băsescu.
O bună bucată de vreme, cât a trecut valul umilinţei, a încercat să stea cât de cât la fereală. L-a ajutat şi „amplitudinea” postului tv unde a fost scuipat ca o măsea stricată. Dar omul suferă că n-a fost niciodată ziarist, vrea să se legitimeze formal într-o profesie care l-a respins întotdeauna şi, în plus, nu se poate abţine prea multă vreme.
Sau la el în unitate ordinul se execută fără discuţii, sau tentaţia de a ieşi în faţă ca găina pe grămadă e mai puternică decât teama de ridicol. Aşa că omul prestează cu sârg seară de seară. Dacă tot a fost paraşutat în branşă, măcar să nu stea degeaba. Retribuţia de pion al puterii politice trebuie decontată cu fapte, fiindcă vremea vorbelor a trecut.
E neînfricat şi demn când trebuie să calce în picioare politicienii de opoziţie puşi la index de regimul portocaliu şi slugarnic ca un vierme când mărimile zilei îi trec pragul locantei. Sare cu picioarele pe Ponta şi se pune capră în faţa lui Blejnar. Spumegă la adresa ziariştilor cu păreri antiregim şi-i preamăreşte organizat pe cei aflaţi pe statele de plată ale oranjadei de partid şi de stat.
Problema caracterului oricum nu se pune în discuţie. Când îi iei lui Vântu un milion de euro ca să-i fii argat cu acte şi după aia îl acuzi (fără să-ţi roşească bucile pingelei obrazului) că a furat banii de la FNI, noţiunea de caracter iese din discuţie. Dar la ce Dumnezeu ţi-ar putea folosi caracterul când te numeşti Turcescu?
Petrisor Obae despre articolul din Jurnalul:
«Războiul Turcescu – Mircea Badea – Intact aduce un nou actor combatant – Jurnalul Național, cu un articol departe de jurnalism. După ce Robert Turcescu a publicat o postare peFacebook legată de datoriile către fisc ale lui Mircea Badea și Mihai Gâdea, Jurnalul național a publicat un articol extrem de dur la adresa lui Turcescu. Materialul, care nu are nicio legătură cu jurnalismul, șterge pe jos cu Turcescu.»