Două ştiri ne-au atras atenţia, pentru că, într-un mod oarecum bolnăvicios, pot fi alăturate cu uşurinţă, deoarece au ceva în comun.
O firmă care a fost indentificată de ANSVSA a vândut în conserve carne de cal etichetată drept carne de vită, informează The Guardian. Autoritatea britanică pentru Alimentaţie (FSA) a comunicat că produsul a fost fabricat în România în ianuarie 2013, fiind comercializat în lanţurile de magazine Home Bargains (TJ Morris Ltd) şi Quality Save.
În timpul unui control de rutină, în conservele etichetate drept vită au fost descoperite cantităţi de carne de cal în proporţie cuprinsă între 1 şi 5%. În acest moment, ANSVSA verifică trasabilitatea cărnii, pentru a stabili sursa şi vinovaţii.
Prinţul Charles afirmă că, chiar dacă oamenii (românii) nu văd aceasta, România este o ţară foarte frumoasă cu oameni remarcabili. Afirmaţia este făcută de membrul Casei Regale Britanice în partea a treia a documentarului Wild Carpathia.
Astfel, Prinţul Charles se transformă într-un fel de ambasador benevol al României în lume. Alteţa Sa va trebui să cunoască însă frumuseţea întregii Românii, pentru că în acest moment pare a fi fascinat în primul rând de Transilvania. Ori astfel pierde mult.
Iar noi ar trebui să nu mai baleiem între afirmaţia ceauşistă, conform căreia România e cea mai frumoasă ţară din lume, şi cea predilectă acum, că România nu e deloc o ţară frumoasă. Ar trebui să fim conştienţi de părţile forte, dar şi de punctele slabe ale ţării noastre.
Litoralul este drept, tern, fără farmecele celui alăturat, bulgăresc, unde muntele cade în mare. Este cam de trei ori mai mic decât cel bulgăresc, iar faţă de Grecia şi Turcia nici nu mai vorbim.
Superbă este minunata desfăşurare de suprafaţă montană. Munţii noştri sunt incredibil de frumoşi, iar suprafaţa lor desfăşurată este mult mai mare decât a Bulgariei, Greciei sau Poloniei.
În schimb, e bine să fim conştienţi că Făgăraşul nostru nu are altitudinea atinsă de Rila sau Pirin în Bulgaria, în vreme ce Muntele Olimp din Grecia este de departe mult mai spectaculos, comparabil la noi poate doar cu Piatra Craiului sau Negoiu.
De o frumuseţe răpitoare este Podişul Transilvan. Cine a fost la Vişeul de Sus ştie la ce ne referim. Cunosc un fotoreporter de fotografie de artă care toamna, când se bat între ele culorile foioaselor, ar uita de toate şi s-ar fixa dimineaţa pe clinul dealului, ca să plece pe-nserat.
Nebunia acestor meleaguri este însă alta: grandoarea, care respiră prin fiecare por al naturii. Acestea sunt lucruri pe care, înfundaţi între cei patru pereţi ai biroului nostru, la atmosferă controlată, le-am uitat şi ar trebui să le redescoperim. Efectiv este păcat.