De curând, Crin Antonescu a lăsat cumva să se înţeleagă că se retrage de tot din politică şi pleacă la Bruxelles. Rândurile de mai jos rămân valabile şi îl caracterizează perfect.
„M-am trezit dimineaţă, pe la prânz, spre seară şi spre dimineaţă, pe la orele prânzului, am luat cina, apoi m-am întrebat: ce zi a săptămânii este?
(…)
Am lucrat 15 minute la nota de fundamentare la proiectul de modificare a Legii Calului şi am obosit. Aşa că m-am culcat. Adina mă suna în disperare de la Bruxelles de două zile. Ba nu, de trei. Ba nu, de la Strasbourg.
(…)
Ăştia de la Putere îndrăzneau să intre-n grevă parlamentară, ducându-se-n circumscripţii, pe la cabinete, exact când eram eu în grevă parlamentară. Fusesem aşa de ocupat, că nu reuşisem să mă bărbieresc.
Crin Antonescu a intrat în
hibernare
„În semn de protest faţă de evenimentele politice din ultimele zile, tensiunile din USL şi mărirea zilei cu aproape două ore, Crin Antonescu a anunţat astăzi că intră în hibernare, lăsînd instrucţiuni clare să nu fie trezit decît pe 15 mai, dată cînd are o programare la dentist”
Când în fine am reuşit, Victoraş mai făcuse două mişcări de du-te – vino în Statele Unite fără să-mi spună nimic, iar Băsescu mă criticase fervent pentru că le turnasem pe fetele alea de doi lei pe vremea tovarăşului.
Normal că m-am enervat, nu? Am dat cu diatriba-n microfon la adresa dictatorului mitocan, normal! Eu muncesc de-mi sar capacele, depun efort, conduc un partid, sunt senator, ba nu! sunt deputat (oare ce sunt: senator sau deputat?), iar loazele astea, incompetenţii ăştia, indivizii ăştia lipsiţi de caracter, de verticalitate, de orizont şi orientare politică îşi permit să mă judece pe mine.
(…)
Ah, de-aş ajunge la Cotroceni odată! Am auzit că au saltele bune pe-acolo, din spumă poliuretanică, cu memorie, care se mulează pe corp. Muauuuu! Şi nici nu mai contează ziua în care te trezeşti, te culci, dormi, visezi, faci proiecţii istorice contrafactuale sau te plimbi pe banii românilor prin Europa, pentru că alţii au grijă să conducă ţara, din Parlament, iar tu n-ai nici o treabă.
Unde nu vin odată timpurile alea, ferice de mine…”