home POLITICA Eu, Traian Băsescu, Tăriceanu şi presiunile lor politice

Eu, Traian Băsescu, Tăriceanu şi presiunile lor politice

Share

Cei care, în toţi aceşti ani, m-au făcut băsist (adept fervent, plătit, orb al lui Băsescu) nici nu pot să-şi imagineze cât de mult greşesc.

În vara anului 1998, lucram la Radio Contact. Patron era Călin Popescu-Tăriceanu, iar redactor-şef Roxana Niculescu. La Ministerul Transporturilor, Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă. Subiect principal: deraierea unui tren de marfă în Defileul Jiului.

Am aşteptat să se termine conferinţa de presă şi, la ieşire, i-am pus lui Băsescu microfonul în faţă şi l-am întrebat:

Ştiţi bine (sindicaliştii de la CFR v-au spus asta de nenumărate ori) că infrastructura feroviară e praf şi pulbere. Ce veţi face când va deraia pe Valea Jiului un tren de persoane?

Traian Băsescu s-a uitat la mine urât, mi-a zis două de dulce, retoric şi a plecat mai departe. În jumătate de oră eram în redacţie, pe Cheiul Dâmboviţei. M-a întâmpinat Roxana:

Bine, Florine, nu puteai să-l laşi în pace pe Traian Băsescu? M-a sunat Călin acum 10 minute…

Adicătelea: la câteva minute după ce i-am pus lui Traian Băsescu o întrebare de jurnalist cât se poate de legitimă, politicianul a înţeles să facă presiuni asupra mea, vorbind cu patronul postului, coleg de cabinet cu el (pe atunci, Tăriceanu era ministrul Industriilor).

Ani în şir, cât timp Băsescu a fost preşedinte, pentru că făcea nişte lucruri foarte bune, am evitat să povestesc clar această păţanie banală din viaţa unui presar. Am ştiut însă întotdeauna ce probleme de caracter are acest om.

Ba, mai mult, cele povestite de mine acum demonstrează că, atunci când am scris despre el şi l-am criticat sau apărat, de la caz la caz, m-am obiectivat. Spre deosebire de mine, alţii, care au păţit lucruri asemănătoare cu Băsescu, au reacţionat visceral şi de atunci l-au călcat sistematic în picioare, pe drept uneori şi pe nedrept alteori, ca să se răzbune.

De-a lungul timpului, am avut informaţii despre faptul că, pentru a vorbi cu el, cine dorea acest lucru trebuia să treacă de filtrul Elena Udrea. Nu aveam cunoştinţă despre alte lucruri, în afară de scrumiere şi pahare aruncate-n pereţi şi uşi, urlete şi înjurături birjăreşti.

Declaraţiile de alatăieri ale fostului preşedinte au umplut, din punctul meu de vedere, paharul. De aceea am povestit aceste lucruri. Traian Băsescu de azi este o ruşine pentru marele om politic care a fost, ca preşedinte.

Pentru că aici este esenţa. Acest om politic a intrat în haina sa de preşedinte, după ce fusese un personaj pitoresc, care făcea deliciile redacţiei. Nu vreau să spun public păţania pe care un vechi confrate mi-o istoriseşte mereu despre Traian Băsescu, de câte ori stăm de vorbă şi vine vorba despre acesta. Ea se bazează pe un telefon dat de jurnalist celui ce pe atunci era primar general.

Cert este că, după ce s-a dezbrăcat, timp de aproape un an de zile, de haina de preşedinte, treptat, în rafale, acum Băsescu a devenit ceea ce este în prezent: un şnapan ultranaţionalist populist.

Share