Demagogia Elenei Udrea

Demagogia Elenei Udrea este factorul motrice al ruperii în bucăţele a Dreptei din România.

Într-un moment în care ar trebui ca electoratul de dreapta să aibă un unic candidat la Preşedinţie, demagogia Elenei Udrea rupe-n bucăţele Dreapta, care este mai dezbinată ca oricând.

Încă de la începutul anului, PNL-PDL au anunţat că înţeleg să discute desemnarea unui singur candidat cu PMP-Băsescu, dar nu cu PMP-Udrea. Şi PMP-Udrea avem. Aceasta a fost prima sciziune. Să fie vorba despre demagogia Elenei Udrea? Nu ştim.

Nu discutăm acum despre metehnele PDL şi PNL.. Nu listăm acum păcatele liberalilor, care au fost partenerii de ticăloşii ai pesediştilor până la începutul acestui an, nici păcatele liberal-democraţilor, care au fost opoziţia colaboraţionistă, comodă, moderată la PSD, aşa cum sunt şi acum.

În abordarea politică a momentului, o asemenea aserţiune (corectă, e drept) ar fi contraproductivă. Discutăm altceva: ce face Elena Udrea pentru unitatea Dreptei? Răspuns: nimic. Discutăm altceva: ce face Elena Udrea pentru dezbinarea Dreptei? Răsouns: totul.

Demagogia Elenei Udrea este evidentă, flagrantă. Blablabla, atât ştie. Această doamnă este golită de conţinut şi umplută cu foarte multe vorbe. Indiferent ce spune, o crezi cu foarte mare dificultate, pentru că deja a suprasaturat spaţiul public românesc cu o cantitate incomensurabilă de cuvinte.

De exemplu, o ascultăm chiar acum, la Mădălina Puşcalău, spunând că „Victor Ponta poate fi bătut, va fi bătut şi îl voi bate!”. Parcîă este Dan Diaconescu!

Mai există şi demagogia şi politicianismul a ceea ce face ca politician această doamnă. De exemplu, un fost consilier prezidenţial, Cristian Diaconescu, a fost nominalizat chiar de ea, în pofida statutului PMP, candidat la Preşedinţia României, inexplicabil, în fuga calului, ex-abrupto, chiar când a fost aleasă preşedinte PMP, în pofida faptului că se spunea, când a plecat de la Cotroceni, că politicianul e predestinat a fi viitorul preşedinte PMP.

Tot Elena Udrea acum îl dă la o parte pe acelaşi Diaconescu, spunând că acesta a lăsat partidul la greu, când, în realitate, PMP nu l-a susţinut, pentru că Elena Udrea îşi dorea acerb să candideze la Preşedinţie şi l-a forţat pe acesta să plece din partid.

Dincolo de aceste categorii de problematici relativ abstracte, care ţin de logica jocului politic, ce nu sunt respectate de Elena Udrea, dramatiică este calitatea umană detestabilă ce se constată din comportamentul acesta politic revoltător al Elenei Udrea, ce pastişează grosier devotamentul, consecvenţa, moralitatea, verticalitatea, principialitatea politice, trimiţându-le pe toate, la grămadă, în derizoriu.

Cu cât Elena Udrea vorbeşte mai mult despre aceste lucruri, Ponta creşte şi-nfloreşte, pentru că valorile care ar trebui ridicate de Dreapta la rang de argument forte pentru a vota candidatul unic al Dreptei sunt făcute praf, vândute la preţ de matineu şi târâte prin cele mai sordide miroazne politice.

Faptul că Elena Udrea a fost paraşutată cu tot dinadinsul în fruntea PMP, aceasta ducând la plecarea intelectualilor de marcă din partid, cu puţine excepţii, întăreşte zvonurile lansate de Stânga, conform cărora PMP e un partid creat de Traian Băsescu pentru amanta sa.

Şi acum se pune problema: după patru ani de luptă dură la Bucureşti cu consilierii pesedişti ai lui Doru Laurian Giugula şi cu tot Cabinetul Adrian Năstase, după ce ajungi şeful statului şi stai în fruntea României zece ani bătuţi pe muche, timp în care faci cinste ţării, o treci prin toate relele şi o scoţi la liman, te pune cu botul pe labe o muiere?

Unde este moştenirea politică a lui Traian Băsescu? În Elena Udrea? Atunci este o moştenire politică destul de sordidă, pentru că, repetăm, ea se referă la scindarea Dreptei, iar aceasta dintr-un motiv simplu, clar şi evident: demagogia politică a Elenei Udrea.

Demagogia politică a Elenei Udrea duce la un efect năucitor pentru electoratul de dreapta. În curând, fiecare politician de dreapta îşi va anunţa candidatura la Preşedinţie. Este idealul în viaţă al lui Victor Ponta. Astfel, va merge în turul doi cu Tăriceanu şi România, cu o Uniune Europeană stând în cumpănă dacă şi cum să-i pună sare pe coadă lui Putin, cu un război civil la graniţă, va fi pe mâna celor mai veroşi politicieni pe care i-a cunoscut ţara noastră în ultimii 25 de ani, capabili de cele mai incredibile grozăvii, gata să scoată ţara din NATO şi UE şi să o orienteze spre Moscova şi Beijing.

Aceasta este moştenirea politică a lui Traian Băsescu? O Românie ucrainizată, în care statul de drept este o noţiune compromisă, pentru că este susţinută de o madamă, despre care se spune că e concubina şefului statului? Aşteptăm cu iritare să vedem reacţia preşedintelui, pentru a şti dacă ne înşelăm sau lucrurile într-adevăr aşa stau…