Cum îşi sapă PNL groapa politică. Adânc de tot

Share

Pe 10 decembrie 2012, concluzia mea, după votul “glorios”, pentru supermajoritatea PSD – PNL de atunci, a fost că acela era momentul începerii decăderii PNL.

Am explicat atunci că votul aparent fără precedent istoric post-decembrie 1989, obţinut de PNL, nu este datorat popularităţii ieşite din comun a liberalilor, la acel moment, ci remorcării partidului la locomotiva PSD, ceea ce în perspectivă istorică va duce la o debusolare a electoratului PNL şi la mari probleme de identitate ale acestui partid, care nu va reuşi sau va reuşi cu mare dificultate să-şi mai revină, iar aceasta în foarte mulţi ani.

Trebuiau să rămână cu Ludovic Orban lider

Situaţia din prezent a PNL demonstrează realitatea acestui fapt politic. Istoria şi răsturnările turbulente de situaţie din aceşti ani, în care procese politice, economice, sociale, culturale care înainte durau 10 ani acum durează câteva zile sau săptămâni, au acordat PNL încă o şansă, cu Ludovic Orban lider.

Încă dinainte ca Orban să reuşească răsturnarea PSD de la guvernare, din electoratul de dreapta, o mulţime de vectori politici l-au criticat, exagerând metehnele acestuia şi minimizându-i meritele şi calităţile.

În prezent, pentru că am intrat în cu totul altă paradigmă, lumea nu mai ţine minte că Ludovic Orban, cu guvernul său minoritar, a reuşit să pună România pe linia de plutire şi să o treacă printr-o cumplită criză economică şi de sănătate.

Din păcate, coronacriza a oprit România să aibă alegerile legislative anticipate, odată cu cele locale. Atunci lucrurile s-ar fi simplificat mult.

Un ciclu electoral ratat pentru reforma consolidată

PSD ar fi obţinut un scor pe la 20% şi ceva şi un guvern PNL – USR nu mai avea nici un motiv să afirme că Secţia Specială nu poate fi desfiinţată, ci reînfiinţată la umbra Parchetului General, că Legile Justiţiei trebuie lăsate aşa cum le-a mutilat PSDragnea, ş.a.m.d..

Era evident, după alegerile legislative din finalul anului 2019, că ciclul electoral în care suntem este ratat pentru o reformă serioasă, cu UDMR la guvernare.

Ca să nu mai spunem că şi PNL-ul lui Ludovic Orban, şi USR-ul lui Dan Barna şi Dacian Cioloş au dezamăgit, luptându-se pentru putere şi frânând şi mai mult reforma, câtă era ea posibilă.

Era clar că singura soluţie pentru PNL era să rămână consecvent, dedicat reformei şi să rămână cu Ludovic Orban lider. Din motive pe care nu le cunoaştem public exact, după o campanie electorală internă abjectă, în locul lui Orban a venit lider PNL Florin Cîţu.

Indecenţă electorală internă

În prezent, pentru că am intrat în cu totul altă paradigmă, lumea nu mai ţine minte că Florin Cîţu, cu guvernul său PNL – USL, a încercat să facă acele reforme care erau posibile, cu seisme politice interne, generate de USR, iar când acestea nu existau, pe o anumită tematică, cu frâna pusă explicit de UDMR.

În primul rând, era de preferat ca PNL să aibă vara trecută o campanie electorală decentă, în care cei doi rivali, Orban şi Cîţu, să fie cât se poate de atenţi la felul în care folosesc apropierea scrutinului electoral intern, ca o ocazie să se porcăie reciproc şi să fie extrem de pernicioşi cu ce iese în spaţiul public. Nu a fost cazul.

Mai mult (şi aici e cheia căderii de acum a lui Florin Cîţu), o pletoră de filiale PNL s-a aşezat în spatele lui Cîţu şi a format un berbece, care l-a dat jos pe Orban.

Ce l-a pus pe Cîţu lider l-a dat jos

Florin Cîţu a greşit, pentru că trebuia să fie conştient că aceiaşi politicieni liberali care l-au propulsat în fruntea partidului îl vor şi mazili, fără nici o ezitare.

Ludovic Orban a greşit, pentru că, după nealegerea preşedinte, a pârjolit holdele în urma sa şi a rupt partidul, plecând cu o facţiune din acesta.

Astfel, a creat condiţiile ca o coaliţie PNL – USR – UDMR să fie labilă, dependentă de votul celorlalte minorităţi şi la cheremul grupului de parlamentari controlat de el, Orban.

Klaus Iohannis şi guvernul imposibil

Era oare o idee bună ca, având un război la frontieră, în România să avem un guvern slab? Era bine ca PSD să se afle în opoziţie şi să fie încărcat cu toată retorica anti-UE şi anti-NATO posibilă?

Era bine ca, eventual, în plin conflict la frontieră, în România să avem criză guvernamentală? Eu cred că Klaus Iohannis a ales bine: să fie înjurat de cine nu vede imaginea de ansamblu şi să dea României stabilitate securitară, într-o perioadă critică, inclusiv sacrificând reforma şi dând prilejul PSD să-şi propulseze coruptocraţii peste tot.

Revenind, primul care a greşit este PNL, ca entitate. Indiferent cine devenea preşedinte al partidului, campania internă nu trebuia să fie o porcăială continuă. Şi a fost. Iar PNL a scăzut din acest motiv, în opţiuni electorale.

Ciucă. Aceeaşi greşeală

Apoi, dacă tot a fost ales Cîţu preşedinte, porcăiala trebuia să ia sfârşit. Nici vorbă. A continuat. Noul preferat al lui Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă, s-a bucurat parcă de aşezarea aceleiaşi armade, care l-a dat jos pe Orban, în spatele său.

Nu trebuie să-şi facă griji. Va deveni preşedinte PNL, apoi va fi şi el mazilit la fel, într-o bună zi.

În prezent, pentru că am intrat în cu totul altă paradigmă, lumea nu mai ţine minte că Nicolae Ciucă este un fost militar cu merite deosebite, absolvent al excelentei West Point, din care nu ieşi dacă eşti sub exigenţe şi în care nu intri dacă eşti un răcan oarecare.

Dar asta nu înseamnă Nicolae Ciucă e un bun politician. Singurul lucru pe care-l remarc la acest om, ca politician, este glasul. Ar putea fi un foarte bun bariton într-un cor, dar în rest… Discursurile sale publice sunt terne, lipsite de substanţă.

Pare a fi ca maneta schimbătorului de viteze. Mişti maneta, apeşi pedalele, maşina trece-n altă viteză, Ciucă aclanşează. Şoferul să fie Klaus Iohannis? E bine asta? E rău?

Şi Cîţu ar fi trebuit, şi Ciucă ar trebui lăsat preşedinte PNL mai mult timp

Aici, când vine vorba despre succesiunea asta de lideri de la PNL, sunt câteva lucruri de spus. PNL trebuia, după părerea mea, să continue cu Ludovic Orban, după o campanie electorală decentă, care să nu reducă intenţiile de vot ale electoratului liberal. Nu a făcut-o.

După alegerea lui Cîţu lider, dar şi înainte, mulţi l-au criticat. Când intri în politică şi ai astfel de prostii în biografie, ca o conducere sub influenţa alcoolului în SUA, vorbeşti public de la bun început despre episod, altfel el se întoarce contra ta când ţi-e lumea mai dragă. Cîţu a greşit.

Nu ştiu dacă Florin Cîţu este un om politic la fel de bun cum este ca specialist în finanţe şi economie. Probabil că oricum mişcarea continuă a plăcilor tectonice politice, tipică acestor vremuri, l-ar fi înlăturat de la putere, mai devreme sau mai târziu, dar mai curând mai devreme.

Şi Cîţu ar fi trebuit lăsat în fruntea PNL. Acum, dacă a fost dat jos, şi Ciucă ar trebui ales şi lăsat în fruntea PNL, altfel PNL se va compromite tot mai mult.

Oricum, după părerea mea, oricine vine acum în fruntea PNL nu stă mult. Acest partid este o entitate necontrolabilă, dominată de nişte grupări mozaicate de interese parţial aflate în coliziune, care nu au nici o legătură cu linia politică vizibilă a partidului.

Acum, dacă tot l-au dat jos pe Cîţu, repet, liberalii ar trebui să-l lase pe Nicolae Ciucă lider. Dar în primul rând am mari dubii că acesta este omul potrivit, ori că are competenţele necesare să conducă un partid.

Cu Ciucă la Preşedinţie, ne trezim cu Geoană preşedinte

Probabil că este bine să rămână premier, cât timp avem alături un conflict teribil la frontieră, pentru abilităţile sale militare, dar lider politic de vârf… dacă Klaus Iohannis este cel care se gândeşte la o asemenea posibilitate, greşeşte.

Dacă Klaus Iohannis vrea să-l facă urmaşul său la Cotroceni – bună ziua, tocmai ne-am cadorisit cu Mircea Geoană preşedinte, motorizat de PSD.

Iohannis va reuşi astfel ceea ce nu s-a mai întâmplat de 24 de ani în România: să avem un preşedinte adus la putere de PSD.

Pe Mircea Geoană, care, dacă mâine ar fi, să zicem, secretarul general al OTSC, organizaţia pentru securitate colectivă năşită de Rusia, şi care s-ar dovedi la fel de competent ca acum, când este numărul doi în NATO.

Gangul mizer al jignirilor

Ceea ce mi se pare cel mai penibil în acest moment este nivelul foarte jos al discursului public, care se regăseşte pe reţelele sociale.

Dacă PSD este numit pe drept “Ciuma Roşie”, Klaus Iohannis este jignit aiurea, spunându-se despre el că e un “juvete”, “burgmeister”, “profesoraş de fizică”, “trădătorul de la Grivco”.

Florin Cîţu este jignit şi el, cu epitete de genul “drogatul”, “infractorul”, “Florin de la Vâlcea”. Nicolae Ciucă este numit “răcan”. Iar Guvernul Ciucă este numit unitate militară. Prostii.

Subminare

Pot inclusiv să mă gândesc că aceia care pilotează din penumbră aceste măgării (nu aceia care le promovează revanşard, pe reţelele sociale şi prin mass-media, care pot să fie nişte idioţi utili) au tot interesul să avem un guvern slab, în această perioadă.

Ba chiar să avem o criză guvernamentală. Ori chiar, dacă este posibil, să nu avem guvern deloc.

Ştiţi ce scrie la lege despre ce se întâmplă cu România, dacă este atacată de Rusia? Constituţia României:

ARTICOLUL 93
Măsuri excepţionale
(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară, ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Ce facem dacă nu există o coaliţie de guvernare solidă şi Parlamentul nu încuviinţează măsura luată de preşedinte, privind instituirea stării de asediu sau de urgenţă?

Trecând peste faptul că aceste cinci zile s-ar putea să fie prea mult şi Rusia să aibă timp să atace relaxată România… Mai departe:

(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept, în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, şi funcţionează pe toată durata acestora.

Din nou: “ce facem dacă?”. Unul dintre scenariile analiştilor NATO estimează că momentul optim gândit de Rusia, pentru un atac asupra unui stat aliat, ar fi în timpul verii, în iulie spre august, când lumea e în concediu, inclusiv 2/3 dintre ofiţerii superiori NATO, iar politicienii se relaxează în Seychelles, Belize, Mallorca şi Bali.

Este puţin probabil că în această vară ofiţerii superiori NATO să se mai relaxeze prin insulele de la Tropice, dar ce te faci dacă membrii Parlamentului nostru, convocabil în 48 de ore, conform Constituţiei, sunt împrăştiaţi pe patru sau cinci continente, iar ţara este într-o criză perpetuă, ajutată de disoluţia sistemului de putere din PNL, partid de guvernământ?

I-a deranjat Cîţu cu evaluarea, zdrang, l-au dat jos

Mai vreau să atrag atenţia asupra unui fapt simplu. Întâi, Florin Cîţu a anunţat că se ocupă, la partid, cu o evaluare a performanţei miniştrilor Cabinetului Ciucă.

Întâi, a sărit PSD, aşa că liderul PNL a dat-o la-ntors, precizând că se ocupă cu evaluarea miniştrilor liberali.

“A, da? Tu, cocoşel cu creasta moale, ne evaluezi oamenii noştri din Guvern?” – au exclamat, în fiefurile lor, liderii locali PNL, apoi au spus: “Las’ că-ţi arătăm noi evaluare!”. Şi l-au mazilit.

Mai amintesc apelurile lui Cîţu ăsta (a cărui dicţie mâncătoare de vocale îmi displace profund, dar asta nu are nici o relevanţă, în context) la sancţionarea oligarhilor ruşi activi în România.

Pot să presupun inclusiv că aceia care l-au mazilit au fost poate motorizaţi de aceşti oligarhi, nu?

Şi că aceiaşi membri ai aripii PNL USL să fi fost nemulţumiţi că turbulentul Cîţu îi critică pe vechii lor prieteni politici din PSD şi atunci să dorească mai acerb, cu atât mai mult, să-l dea jos pe acest corp străin, venit de lumea finanţelor, în politică.

Desigur că Florin Cîţu nu are charisma şi magnetismul discursului prestat la un moment dat de Valeriu Stoica, dar pe multe capitole spusele lui Cîţu sunt corecte. Chiar dacă acesta poate că nu este foarte potrivit să conducă un partid.

Ceea ce este cel mai interesant e că aceste partide de mase (care oricum în perioada următoare vor fi tocate tot mai mărunt, de nişarea electoratului propriu), precum PNL, vor continua să primească şanse istorice să se reabiliteze, să fie de partea bună a istoriei şi să joace un rol.

Ca PNL. Care până acum a ratat spectaculos o astfel de misiune.

Share