home ECONOMIE, POLITICA Cum e sa te cheme Zevedei si sa lucrezi la AMPOSDRU

Cum e sa te cheme Zevedei si sa lucrezi la AMPOSDRU

Share

Exista doua raspunsuri: unul scurt si un altul lung.

Sa incepem cu cel scurt: nu e nicicum. E la fel de normal cu a te chema Brehoi, Budescu, Iliescu sau Popeci. Nici o diferenta.

foto: ZF

Ca ai ghinionul sa lucrezi la o institutie pe care autoritatile romane, cu o lipsa de inspiratie sinistra, au avut mintile sa o numeasca AMPOSDRU, este cu totul alta problema, pentru ca Anca Zevedei nu are nici o vina si are legatura mai curand cu mania noastra de pe vremea comunistilor de a da nume cretine, care sunt prescurtari sau acronime precum ICMRSG, IJPIPS, ICEMENERG si altele asemenea.

Autoritatea de management pe resurse umane, pragmatic vorbind, putea fi numita pur si simplu Autoritatea de management numarul nu-stiu-care, si gata. Tot la fel de bine sau de prost lucra.

Sa continuam cu raspunsul lung: pentru a intelege miza acestui scandal, trebuie mai intai sa pricepem ce e cu aceste autoritati de management. Ele sunt institutiile birocratice-interfete ale statului roman, care gestioneaza realizarea proiectelor pentru tragerea de fonduri structurale si acordarea acestora beneficiarilor.

Doamna Zevedei se ocupa cu conducerea autoritatii de la Ministerul Muncii. Mai exista astfel de autoritati la ministerele Transporturilor (AMT, rebranduita TRANS, dar degeaba, ca tot nu a facut nimic), Mediului, Economiei, Dezvoltarii si Turismului si Finantelor. Autoritatea de la Ministerul Finantelor este un fel de centru de comanda national, care asigura suportul tehnic pentru gestionarea fondurilor structurale de catre toate celelalte agentii. Mai exista doua autoritati de management in Agricultura: APIA si APDRP (fosta SAPARD).

In momentul in care am aflat ca dl. ministru Botis are probleme, pentru ca si-a dat lui, prin sotia sa, foarte multi bani europeni gestionati de AMPOSDRU, am stiu ca, mai devreme sau mai tarziu, va veni vremea ca Zevedei sa fie demisa.

Intr-o lume normala (dar uneori ma intreb ce o mai fi aceea lume normala), zevedeia din fruntea AMPOSDRU ar fi trebuit sa refuze botișul sa pună boticul la bani. Autoritatile de management au obligatia sa verifice, printre altele, eligibilitatea aplicantilor la fonduri structurale.

Daca la acel ONG lucra sotia ministrului, era conflict de interese si Asociatia EUROACTIV nu era eligibila la bani europeni pe AMPOSDRU. Si, in general, la bani europeni in Romania. Ori exact acesta a fost criteriul: e ONG-ul unde lucreaza “cineva”.

Evident, directorul general AMPOSDRU care spunea nu ONG-ului unde lucra sotia ministrului ar fi fost concediat apoi de ministru, apoi repus pe functie acum, dupa demiterea ministrului.

O afacere pentru intiati cu nervi tari si sistem birocratic propriu

Problema este insa alta. De ani in sir ni se spune pe televiziuni ca fondurile europene sunt pentru toata lumea, ca toate firmele din Romania pot sa aplice. Nu sunt pentru toata lumea si nu toate firmele pot sa aplice.

Este bine de stiut ca sunt domenii, precum cel cultural, care pentru mareata Uniune Europeana (ce mai are putin si-si da duhul) nu exista decat in masura in care au un scop direct social (adica, de exemplu, sa canti pentru handicapati, ori sa desenezi pentru case de copii orfani etc.).

Mai sunt alte domenii, precum Mediul ori Transporturile, unde banii pot fi trasi numai de catre institutiile de stat ce investesc in aceste domenii. Exercitiile de gestionare pentru tragere de bani de catre AM TRANS au fost, sunt si vor fi niste forme de a centra si a fugi apoi ca sa dai cu capul tot tu, conditii in care este revoltator ca TRANS este coada cozilor, cand acum patru-cinci  ani Florentina Teodorovici, omoloaga doamnei Zevedei, mi se lauda ca e fruncea la tras bani preaderare, exact pentru pregatirea investitiilor in infrastructura, din fondurile structurale pe care acum se demonstreaza ca nu le-a tras.

Revenind la odiosul AMPOSDRU: institutia aceasta este o emblema a modului in care nu se atrag bani europeni. Pare ca e ceva public, dar in realitate e pentru cei care stiu, pentru ca lucreaza in domeniu, pentru ca sunt initiati intr-un mod infractional poate, pentru ca au pe cineva.

In al doilea rand, chiar daca realmente sunt mai transparente alte autoritati de management, tot nu e pentru toata lumea cu banii astia europeni. Sa zicem ca vrei sa iei si aplici pentru 100.000 de euro. La acesti bani, ai sansa sa iei (dar aici depinde de axa) intre 50 si 80 la suta din suma, in functie de axa pe care se afla finantarea la autoritatea de management in cauza.

Restul de 50% – 20% dintre acesti bani sunt cofinantare, adica sunt banii cu care vii tu, iar aici incepe dansul. Daca nu ai acesti bani, trebuie sa faci un imprumut la o banca sau la un IFN. Dar nu este vorba numai despre acesti bani, ci inclusiv despre banii europeni.

“Pai cum, nu mi-i dadea UE?”, o sa intrebe oricine care nu stie sistemul. Raspunsul este: nu, aici continua dansul. Intai ii investesti tu pe toti 100.000 de euro, apoi, in transe de investitie pe care ti le-ai stabilit singur, esti controlat daca esti in grafic si, dupa ce ai bagat banii tai (sau cei ai bancii, sau cei ai IFN-ului), autoritatea de management ti-i deconteaza.

Nu toti deodata, ci in transe. Intai faci tu investitia, apoi iti da Comisia Europeana banii, dupa ‘jde mii de controale, acte, procese verbale etc.

Cu alte cuvinte, cine ia astfel de fonduri europene trebuie: sa aiba nervii tari, bani multi, rabdare si sa se astepte ca s-ar putea ca banii pentru investitia pe care a facut-o deja intarzie nemasurat, ca, la birocratia romaneasca, se adauga cea europeana, care cu siguranta ca este exasperanta.

Si mai trebuie sa mai aiba ceva cine vrea sa acceseze, ca firma, fonduri europene: aparat birocratic. Altfel nu face nimic niciodata. Astfel, din chestia democratica, pentru toata lumea, descoperim ca treaba asta cu fondurile structurale in realitate este o treaba exclusivista, pentru alesi. Si daca elimini factorul de selectie numit coruptie/clientelism.

Share