Stire AP de Jeremiah Marquez, acum o ora si 35 de minute: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low.
Stire pe The Money Channel, postata la ora 11:30: Scăderile s-au accentuat pe BVB după reluarea tranzacţiilor.
La noi stim si de ce: dupa anuntul presedintelui Basescu, de vineri, privind promulgarea Legii de majorare a salariilor profesorilor, a inceput din nou declinul si el continua azi.
Atunci cand il intrebi insa pe un actor al pietei sau pe un analist ce se va intampla in continuare, el iti spune invariabil acelasi lucru, cat se poate de acoperit de realitate: nimeni nu poate prevedea ce se va intampla.
Si totusi, lucrurile ar trebui sa se petreaca, nu-i asa, altfel. De la Teoria Asteptarilor Rationale, teoria economica, privind evolutia pietelor, a evoluat spre o alta axioma, fetisizata dupa al doilea razboi mondial si mai ales din anii ’80, odata cu mandatul lui Ronald Reagan la Casa Alba.
Aceasta axioma afirma ca pietele tind spre echilibru. Micile crize de pana acum, cum a fost criza Peso Shield sau criza pietelor emergente din Asia de Sud-Est, din
anii 1987-1988, nu au infirmat aceasta teorie. In fond, dupa aceste crize, pietele au revenit la echilibru, daca asa ceva exista, in valoare absoluta.
Ceea ce se petrece insa acum dinamiteaza puternic aceasta teorie, care sta la baza fundamentalismului de piata, ce spune ca pietele trebuie lasate sa fluctueze liber, pentru ca isi revin de la sine.
Daca pana acum crizele au afectat, in general, piete emergente, anexe ale nucleului dur al pietei globale in curs de formare, acum chiar acest nucleu din Statele Unite este afectat.
Sunt afectate, cum s-ar spune, chiar bazele sistemului. Repet: World stocks slide in chaotic trading; Nikkei falls to 26-year low, anunta Associated Press. Tranzactii haotice pe marile burse ale Tratatului de la Washington, iar indicele Nikkei al Bursei din Tokio cade la cel mai scazut nivel al ultimilor 26 de ani.
Ce se intampla defapt? Trebuie sa scoatem din context criza americana a subprimelor, inceputa la finele anului 2006, si sa dezbatem doar despre aceasta? Ma indoiesc ca ar fi corect. Atunci cand aceasta criza a inceput, ea s-a extins dramatic in toate sectoarele care au participat la ea, securizand creditele subprime.
Creditele subprime, date dintr-o pocnitura de degete in Statele Unite in ultimii 10 ani, au culminat cu o adevarata betie in ultimii ani, in care agentiile de rating au avut un rol fundamental. Subprimele erau credite fara nici un fel de garantie sau aproape fara aceste garantii.
Creditorul pasa responsabilitatea creditului, securizand-o cu garantie de la o alta companie, care o asigura, care pasa garantia la un alt produs de “scarpinare a spatelui”, si asa mai departe.
Astfel, s-a format un balon, din care se scoteau profituri imense si care, inevitabil, trebuia sa se dezumfle intr-o zi. De ce? Pentru ca finalmente creditul initial, acordat de creditor, tot fluturas ramanea.
Oricine in Romania a vorbit cu un prieten sau o cunostinta care a plecat in America, unde aproape imediat si-a luat pe credit si casa, si masina. Mirajul exista. Cand am avut posibilitatea sa fac si eu la fel, mi-a mirosit ca nu e in regula si nu am facut-o (trecand peste faptul ca radacinile romanesti erau prea puternice ca sa plec).
Azi, problema este ca inima sistemului financiar global e pusa pe aparate, pentru ca altfel s-ar opri din batut. Dar disponibilitatea Fed-ului, ca si cea a bancilor centrale occidentale, in
general, de a arunca lichiditati in sistem, pentru ca acesta sa functioneze, nu rezolva problema.
Investitorii au propriile lor pareri despre sistem, iar rezultanta acestor pareri, in permanenta schimbare de directie, duce la aceasta evolutie haotica.
Eu cred ca singura solutie este revolutionarea sistemului. Ritmic, dupa fiecare mare criza, organismele de reglementare au intervenit pentru o vreme, pilotand sistemul si facandu-l sa inceapa din nou sa functioneze, apoi retragandu-se, spre teoria statului minimalist. Atentie, vorbesc despre stat minimalist, nu despre stat capitalist.
Parerea mea este ca reglementatorii, impreuna cu bancile centrale ale nucleului dur occidental al sistemului financiar global, trebuie sa revolutioneze modul de functionare a sistemului, nu doar sa urmeze o noua perioada de interventionism, si atat. Daca se va face numai acest lucru, dupa reluarea politicilor laxe de tip stat minimal un nou balon se va umfla, mai mult decat acum, si ne vom izbi si mai tare cu capul de podea, cand acest balon va plesni.
Observ cu stupoare cum se canonesc mai marii lumii sa se intruneasca si sa discute, iar atunci cand o fac organizeaza sezatori literare, in loc sa decida ce fac acum, si repede. Daca mai avem parte de doua-trei astfel de sezatori, nici fondurile tuturor bancilor centrale occidentale nu ne mai scapa de la haos.
Iar atunci sa te tii. Si multumim, guvernanti romani, paradoxal, dar multumim ca in toti acesti ani ati fost atat de incompetenti, incat nu suntem legati inca de acest sistem financiar instabil…