Dintre toţi cei ce au fost la Cotroceni, la discuţia reprezentaţilor Străzii şi societăţii civile cu Iohannis, Guseth este singurul ministru plin propus.
Fost pieţar de Piaţa Universităţii în 1990, Cristina Guseth s-a remarcat prin consecvenţă în apărarea principiilor statului de drept, a independenţei Justiţiei şi a orientării pro-Vest a României.
urmează: Inebranlabilul Petre Tobă, poliţaiul fără moarte
Este posibil ca, după vehicularea numelui intransigentei Laura Ştefan, Cioloş să fi recepţionat smetii dure de la PSD şi a înlocuit-o cu Cristina Guseth, care este mai ponderată cumva.
Oricum, şi ea este tot o apropiată de Monica Macovei. Dar lucrurile sunt mai complexe.
Cristina Guseth – ministrul Justiției
Cu Cristina Guseth intrăm într-o poveste de cu totul altă factură. Dacă va trece de comisii şi va fi ministrul Justiţiei (va fi extrem de interesantă coliziunea din audierea de la Comisia Juridică din Senat dintre ea şi senatorul PSD Şerban Nicolae), o mulţime de oameni de facturi complet diferite o vor critica. Unii o fac deja.
Reprezentanţii Sistemului Ticăloşit o vor înfiera cu mânie proletară, pentru că este anticorupţie şi continuatoarea Monicăi Macovei. Alţii vor spune că este francmasoană (lucru care ar trebui demonstrat) şi că e plătită de George Soros, dar şi că e… evreică!
Sunt trei lucruri de facturi diferite:
primul ar trebui demonstrat, dar există masoni şi masoni (unii au făcut, de exemplu, Unirea Principatelor Române, după 1848);
Soros a făcut o mulţime de finanţări de bun augur pentru societăţile în curs de democratizare, dar este un afacerist veros, care a speculat pe căderea unor state şi chiar ar fi provocat-o;
că Guseth este sau nu evreică mi se pare irelevant (poate să fie şi chinezoaică, din tată bantu născut în New York şi mamă tasmaniană din Singapore, adoptată de un pinguin refugiat, din Antarctica, în Groenlanda).
Se pune întrebarea legitimă: ce caută un nejurist la Ministerul Justiţiei? Aceasta este o mare problemă, pentru că există două moduri în care Cristina Guseth, chiar 100% de bună-credinţă fiind, ar putea fi trasă-n piept: pe necunoaşterea profesionistă a legislaţiei şi pe circulaţia birocratică a hârtiilor.
Proceduri. Războiul birocraţilor.