Consecinţele realegerii lui Barack Obama

Share

Din câte înţeleg, Barack Obama, care tocmai a fost reales preşedintele Statelor Unite ale Americii, este un demagog de stânga din stirpea lui François Hollande, caracterizat prin faptul că stăpâneşte la perfecţie, având studii de drept, oratoria.

Jumătate de Geoană şchiop călare de pe un sfert de Crin Antonescu chior, mixaţi cu vena americanului şcolit la universităţi de peste Ocean şi antrenat să facă fonfleozerie la nivel intercontinental.

Lykavitos

De făcut însă nu a făcut mare lucru, ci numai a pansat cangrenele economiei americane, fără să intervină pentru rezolvarea marilor sale probleme structurale.

Reversul medaliei este că nici republicanii nu dau semne să aibă soluţii: în spatele lor sunt exact marile corporaţii bancare, ori, aşa cum am afirmat în multe rânduri în ultimii ani, marile probleme ale economiei globale sunt sistemul bancar şi în primul rând societăţile ce asigură servicii secundare şi terţiare de tipul subprimelor, de exemplu, ce au declanşat criza, după ce au umflat baloanele de piaţă. Deci aici oricum nici unii, nici ceilalţi nu au soluţii, aşa cum nimeni nu are astăzi.

Revenind la Obama, în cei patru ani cât a fost preşedinte a fost ezitant în politica externă şi cu tendinţa de a sta de vorbă cu cine nu se poate discuta (fundamentaliştii islamici) şi de a colabora cu cine îţi pune tălpi în ce vrei să faci, mizând pe politica confruntării în locul uneia de cooperare (Federaţia Rusă).

Reversul medaliei ar fi că republicanii exportă, în perioadele în care conduc SUA, libertarianismul (capitalismul sălbatic), cu accente extremiste teoconservatoare ce se simt acut în statele musulmane ca Irak, unde au reuşit să antagonizeze la maximum confesiunile musulmane rivale.

Totuşi, în linii mari, interesele unei superputeri ca SUA nu se schimbă prea mult, indiferent cine este la Casa Albă şi, indiferent dacă Statele Unite sunt conduse de democraţi sau de republicani, avem un parteneriat strategic.

Ne aşteaptă probabil în România totuşi vremuri destul de complicate, în care Casa Albă va fi ezitantă, în sensul că nu va da Kremlinului semnale destul de ferme de marcare a teritoriului său geopolitic, astfel încât agresiunea Moscovei asupra Bucureştiului şi încercările de reorientare politică a României dinspre Vest spre Est vor continua probabil.

Există lucruri pe care oricum puberul răzgâiat nu le poate face decât dacă se maturizează şi trece peste coşurile adolescenţei, devenind pragmatic şi conştient de ce anume reprezintă viaţa, care îi sunt prietenii de lungă durată şi care adversarii cronici.

Şi, indiferent dacă aceşti prieteni organici, tradiţionali, suferă de o răceală care-i face să fie neatenţi sau sunt internaţi în spital pentru o operaţie de apendicită ori de extirpare a amigdalelor sau sunt în deplinătatea forţelor, ei nu au voie să se înhăiteze cu aceia care vor să-i corupă.

Share