De peste un sfert de secol românii votează. Votează deoarece unii confrați ai lor au murit pentru ca ei să poată vota cu adevărat. Acum românii votează „Pentru” în declarațiile date în fața camerelor de televiziune, dar de fapt votează „Contra” în sinea lor.
Au votat entuziaști în masă în Duminica Orbului din 1990, iar acum sunt atât de suprasaturați de lehamitea votului, încât au rărit substanțial rândurile la vot, pentru a-și forma și exprima lăuntric opțiunile politice în fața micilor ecrane tembelizante, pe Facebook sau în anonimatul forumurilor.
E mai simplu să-ți verși năduful așa, la o bere sau la o țigară, decât să-ți asumi responsabilitatea votului, tratându-l cu o tâmpă zeflemea de hipster cu ifose de superioritate.
Și uite-așa destinele acestei țări au ajuns să fie hotărâte de moși și babe cu câteva clase primare și telefon touch-screen, de idioți utili (vorba lui Lenin), posesori ai unor semidocte, dar ferme convingeri „obiective și sănătoase”, de captivii vechilor mentalități și reflexe naționaliste de stânga, de victimele populismului, inocente în prostia lor semi-analfabetă.
Pentru că așa auto-numita dreaptă românească a putrezit în orgolioasa ei impotență politică și managerială, blocându-se în cretinismul ei corupt și ipocrit, stânga – care de fapt nu e o stângă politică, ci o gașcă de tip mafiot și mai venală decât cea de dreapta – poate defila în triumf fără prea mari eforturi.
În fața unui electorat incult, tembelizat atât de sărăcia autentică, cât și de disprețul multisecular pentru carte și intelectuali, populismul și demagogia penalei stângi românești ua devenit credibile, acceptate și îmbrățișate de popor în piața mare (acolo unde sfârâie grătarele și se fâlfâie steagurile și fularele roșii).
Petre Țuțea spunea – atunci când eram imediat ieșiți din ceaușism și plecam mai mult urechea la bătrânul filozof – că cine nu e de stânga până la 30 de ani, nu are suflet, iar cine rămâne de stânga după 30 de ani, nu are minte.
Vorba celui ce a declarat că a făcut ca un prost pușcărie grea pentru neamul său, a fost invalidată de aceste alegeri: cei sub 30 de ani cu școală (eventual universitară) mai multă au votat contra Firea și pentru Nicușor, iar cei peste 30 de ani (spre pensie) cu școală mai puțină, au votat invers.
Ținând seama de absenteismul la vot al tinerilor, eufemistic numit apatie, dar în realitate o indolență îmbuibată cu fițe hipsteriste, cu greu s-ar putea spune că ar fi niște sufletiști. Nici experiența de viață acumulată de vârstnici nu poate fi bănuită a avea mai multă înțelepciune.
Dacă ar fi avut un pic de minte, vajnicii noștri bătrânei, trecuți prin școala vieții (nu și a culturii) ar fi trebuit să știe că dintotdeauna dreapta, așa dură cum e ea, a produs bogăție și dezvoltare, iar stânga, așa miloasă cum se pretinde, a risipit inconștientă cele acumulate de dreapta.
O bună, dar tristă dovadă este Franța, sora noastră mai mare de gintă latină, care a fost pusă pe butuci de actuala guvernare de stânga, în timp ce Germania puternicei doamne cancelar de dreapta conduce Europa.
Așadar, în România, spre stupefacția Europei, se gândește liber și se votează în consecință: „Ce dacă e în pușcărie! Ce dacă e anchetat pentru corupție, abuz sau hoție! Lasă mamă, îl votăm că e băiat bun! Ailalți sunt răi și au oftică pe el”.
Așa au judecat cei ce au votat primari penali în baza sacrosanctului principiu că hoțul, până nu e dovedit, e considerat negustor cinstit și ca urmare, poate să fure liniștit în continuare.
Cred că voi fi în asentimentul majorității electorale românești: dovedind astfel o înaltă responsabilitate civică și un adânc sentiment patriotic, propunem pentru alegerile parlamentare din toamnă următorul slogan general, valabil pentru toate partidele:
„Cine fură azi un ou, mâine e votat din nou! Trăiască! De trei ori Trăiască!”
Lupta anticorupție – ce frumos și liniștitor sună! – a fost astfel fâsâită în cel mai românesc mod cu putință, taman atunci când ne lăudam mai tare cu ea peste mări și țări, tot așa cum celebrele marșuri post-Colectiv s-au dizolvat într-o plimbare de seară, în al cărei rost nu mai crede nimeni.
Chiar nimeni?