home ECONOMIE Ce se întâmplă după falimentul Astra Asigurări?

Ce se întâmplă după falimentul Astra Asigurări?

Share

Există o serie de lucruri previzibile care se vor petrece în timpul şi după falimentul Astra Asigurări, ce ţin de specificul pieţei şi de tarele autohtone ale sistemului.

Ce se întâmplă cu asiguraţii Astra

Teoretic, nimic. Asiguraţii, conform contractului dintre asigurat şi asigurătorul Astra Asigurări, nu ar trebui să aibă nici o problemă, pentru că asigurătorul este obligat să dea banii pentru care s-a încheiat contractul la evenimentul asigurat.

Practic, dacă discutăm despre cea mai simplă şi eficientă pentru asigurător dintre asigurări (RCA – răspunderea civilă auto), cei care vor suferi cel mai mult vor fi loviţii de către conducătorii care au RCA la Astra.

Aceştia trebuie să se ducă cu maşina lovită la un inspector de daune. Acest inspector de daune vine de două – trei ori pe săptămână la anumite service-uri auto, pe un program ce se anunţă săptămânal.

Există posibilitatea ca inspectorul să îl hărţuie pe cel lovit de un conducător auto asigurat cu RCA la Astra mai multe zile sau săptămâni.

Numai simplul fapt că omul trebuie să plătească pentru tractarea până la acel service şi înapoi a maşinii lovite creează nişte costuri pe care asigurătorul, în general, nu le acoperă.

În al doilea rând, vor apărea service-uri care nu vor accepta să repare maşina şi să aştepte apoi banii de la Astra, din motive evidente.

Vor pune condiţia ca proprietarul păgubit să facă plăţile şi să aştepte apoi banii de la Astra, care ar putea să întârzie mult şi bine.

Oricum, există deja de minimum doi ani service-uri care nu acceptă/au reticenţe majore în a repara pe RCA de la Astra Asigurări.

Cum se vor face despăgubirile la Astra?

Nivelul datoriilor actuale ale Astra Asigurări (altele decât necesarul curent al sumelor asigurate, pe evenimentele asigurate produse) este atât de mare, că, aşa cum susţin unele voci autorizate din piaţă, Fondul de garantare instituit de CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor) va trebui consumat integral.

Teoretic, de mâine începând, Fondul de garantare, care ajunge la un miliard de lei, va prelua evenimentele asigurate ce se vor petrece de acum încolo, urmând ca datoriile acumulate de Astra până acum să fie plătite de Astra, sub supravegherea lichidatorului.

Dar deja datoriile Astra anterioare falimentului (de exemplu pentru plata regiilor – apă, curent electric etc.) sunt de 700.000 de lei, deci este probabil ca, după terminarea banilor Astra (după lichidarea proprietăţilor etc, urmată de îndreptarea spre conturile responsabililor juridic, să se ajungă la Fondul de garantare, şi încă foarte repede).

Nu se ştie, în acest moment, dacă Fondul de garantare poate acoperi toate despăgubirile ce vor apărea. ASF spune ca firmei Astra Asigurări i-ar fi trebuit o majorare de capital de un miliard de lei.

Aceasta înseamnă, în termeni financiar-bancari, “adecvarea capitalului”, adică asigurarea unui nivel minim al capitalului, raportat la volumul total al sumelor asigurate, deci are legătură cel mult parţial cu datoriile existente.

Din acest punct de vedere, există, paradoxal, posibilitatea ca viteza de despagubire să fie mai mare decât dacă Astra nu ar fi intrat în faliment, fiind cunoscută întârzierea cronică în plăţile de daune la acest asiugurător, care era un uriaş cu picioare de lut.

Apoi va urma formarea unei mase credale de persoane juridice şi fizice la care asigurătorul are datorii, în care, dacă nu ne înşelăm, asiguraţii au întâietate.

După cum se mişcă judecătorul sindic care va fi desemnat, lichidatorul va face plăţile, rând pe rând, pentru fiecare dintre evenimentele asigurate în parte în câteva luni sau în câţiva ani.

Dacă banii Astra pentru despăgubiri se vor termina, apoi şi banii din Fondul de garantare, restul banilor datoraţi vor fi daţi de noi de la buget. Cum? Tot prin îndestularea rapidă a Fondului de garantare, adică prin mărirea drastică a primelor de asigurare, în general, ca să se adune rapid banii necesari.

Concluzie: cei ce suferă nu sunt neapărat asiguraţii Astra

Dacă nu se produce un eveniment asigurat, nu este nici o problemă. Există posibilitatea ca lucrurile să se rezolve scurt şi simplu: Astra are portofolii specifice pe diferite tipuri de asigurări (non-viaţă, viaţă; pe non-viaţă, cel mai prestant este portofoliul de RCA) şi este încă liderul de piaţă din România.

O variantă ar fi că imediat concurenţii Astra Asigurări se vor repezi să ia bucăţi din acest portofoliu. Acesta ar fi cel mai bun lucru pentru asiguraţi, pentru că vor avea măcar certitudini, nu vor rămâne de căruţă.

Cert este că la finalul acestui an clienţii Astra la RCA vor fi disputaţi feroce între ceilalţi asigurători de pe piaţă şi acest portofoliu de clienţi nu va fi probabil achiziţionat până la sfârşitul anului de nici o companie de asigurări.

Aşadar, cel mai rău pentru un conducător auto în lunile următoare va fi să fie lovit în trafic de un alt conducător auto cu maşina având RCA la Astra Asigurări.

Se putea evita această lungire a plăţilor?

Întrebarea care se pune este dacă era posibilă evitarea lungirii plăţilor curente pe luni sau poate ani de zile. Da, exista această posibilitate. Faptul că Astra Asigurări era un rău platnic pentru că are probleme (ca şi alte companii de pe piaţă) era bine cunoscut şi de către CSA, şi de către ASF.

Şi CSA, şi ASF trebuiau să se ocupe de găsirea unei soluţii de backup de mai mulţi ani, de când posibilitatea ajungerii unui asigurător într-o asemenea situaţie devenise verosimilă.

Prima şi cea mai simplă soluţie era mărirea plafonului de garantare. Dar soluţia sustenabilă şi viabilă era ca Astra Asigurări să fie luată la întrebări de statul român de mai mult timp, pentru a se preveni ajungerea într-o asemenea situaţie.

Puţină istorie

Nu este prima dată când PSD lasă lucrurile să o ia razna pe o piaţă financiară din România şi provoacă falimente în serie (Astra nu este primul caz, anterior a fost şi Carpatica Asig, care trebuie acum să găsească un investitor, în timp ce Euroins trebuie şi ea să-şi refacă planul de restructurare).

Sub un alt nume, FDSN, acest partid a lăsat piaţa bancară să o ia razna în anii premierului Nicolae Văcăroiu.

Întâi, au intrat în faliment băncile populare, în frunte cu Banca Populară Română, evident, cu componente infracţionale notabile în sarcina patronului acesteia, despre care la vremea respectivă s-a scris consistemt.

Ca orice ţărani lipsiţi de cultură economică, cei din FDSN au interzis băncile populare, ca şi cum aceasta ar fi putut rezolva cât ai bate din palme problema de fond. Apoi, băncile populare au reapărut pe piaţă sub un alt nume: instituţii financiare nebancare (IFN).

Dar, pentru că problemele de fond (corupţia şi intervenţia statului în politica de creditare) nu fuseseră rezolvate, au început să dea faliment bănci mici şi mari: Credit Bank, Banca Albina, apoi BankCoop şi marea bancă Bancorex (fosta BRCE – Banca Română de Comerţ Exterior).

În pragul falimentului s-au aflat, din cauza unor imense portofolii de credite neperformante, pe contracte impuse de către statul român, Banca Comercială Română şi Banca Agricolă.

BCR a înghiţit Bancorex, moştenindu-i datoriile imense, care s-au constituit într-un portofoliu imens de credite neperformante.

Ulterior, BCR şi BA au fost, din acest motiv, cumpărate pe câţiva firfirei, faţă de banii grei pe care ar fi trebuit să-i ia statul român pe pachete mult mai mici de acţiuni, de către Erste şi Raiffeisen. Evident, cazurile BCR şi BA sunt diferite.

Share