Cauzele naturale şi artificiale ale protestelor de la Universitate

Share

motto: “O minciună acreditată mereu, la infinit, se întrupează şi devine adevăr sulfuros”

Dacă ar fi fost Traian Băsescu el, cel din primul său mandat, când începea mitingul de la Târgu Mureş pro-Arafat, preşedintele trebuia să apară în piaţa oraşului ardelean, în faţa manifestanţilor, şi să spună astfel:

“Îl vreţi pe Arafat înapoi la Ministerul Sănătăţii? Am vorbit acum cinci minute cu Boc, îl veţi avea înapoi, dl. Arafat vine aici, lângă mine, în faţa dv., în câteva momente şi vă confirmă. Nu vreţi Legea Sănătăţii nouă? Am vorbit acum cinci minute cu Boc. O va retrage”

Şi înnăbuşea în faşă toată această poveste penibilă.

twosidesserenity

În cronologia evenimentelor pe care le vom aminti, vom încerca să explicăm, din punctul nostru de vedere, care e semnificaţia actualelor evenimente de stradă şi care sunt cauzele acestora.

Formarea urii

5 ani de intoxicare a opiniei publice

Actuala ură manifestă a demonstranţilor care au ieşit în stradă în toată ţara (atunci când presupui că e vorba despre aceia care au ieşit în stradă pe bune, nu au fost aduşi prin ucaz de partid, ori plătiţi) este formată, ca fundament ideatic, în cinci ani de campanie de intoxicare a opiniei publice.

Aceasta a fost lansată în media românească de două televiziuni: Antena 3 (ce a jucat, în general, rolul adeptului liniei dure, care ţi-o zice verde-n faţă) şi Realitatea TV (ce a jucat rolul falsului echidistant).

Timp de cinci ani, aceste două televiziuni, partidele arondate lor, ori care le sponsorizează, ori care le sprijină să existe în continuare (pentru că orice CNA în mod normal ar fi trebuit sa le suspende emisia de mult timp), persoanele publice care le sunt purtători de cuvânt, aflate sub steag fals, au mestecat intens creierele obosite şi zăpăcite ale românilor.

Justificarea urii

5 ani, cele două televiziuni au creat o realitate paralelă, justificând ura

Timp de cinci ani, aceste două televiziuni au creat o realitate paralelă, pe fondul căreia în minţile telespectatorilor acestor televiziuni s-a instaurat o ură formidabilă contra “Regimului Băsescu”, “mogulilor portocalii”, “baronilor locali ai PDL” ş.a.m.d., cu o continuă tendinţă de dizlocare a volumelor reale ale problemei politice, economice, sociale tratate jurnalistic.

Tratate jurnalistic într-un mod de-a dreptul penal.

Regimul Băsescu

Un sistem politic (cu bunele şi relele sale, cu un preşedinte având comportamentul său frust, momentele sale de mitocănie binecunoscute, cu un premier ilustrat în mod fals ca fiind o sculă servilă a şefului statului) este zugrăvit aiurea ca fiind stat totalitar, regim de forţă, dictatură în curs de instaurare. Şeful statului e prezentat în mod progresiv chiar şi ca fiind mai rău decât Ceauşescu.

Sunt scornite cazuri închipuite de corupţie, violenţă, venalitate ale şefului statului, care apoi sunt mitizate, pentru a se crea, prin repitiţie ad infinitum, impresia că Băsescu e un monstru.

Mogulii portocalii

Afacerişti veroşi, la nivel naţional, regional şi local, transpartinici, legaţi de mafii care nu ţin cont de culoarea politică, au fost prezentaţi ani în şir ca fiind mafia PDL şi a lui Băsescu.

S-a încercat încontinuu implicarea lui Băsescu, a familiei sale, a presupuşilor săi apropiaţi, ca Elena Udrea (nimeni nu a demonstrat până acum că e într-adevăr amanta lui) ş.a.m.d. în aceste mizerii reale sau închipuite.

Dăm numai exemplul aşa-zisei contrabande cu armament făcute de fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, scornită de Sorin Roşca Stănescu.

Pe acest fundament, în toţi aceşti ani s-au încercat felurite metode de înlăturare nedemocratică a lui Traian Băsescu şi a companionilor săi politici.

Amplificarea urii

când, de la începutul celui de-al doilea mandat, acum doi ani, Băsescu a început să facă erori politice, cele două televiziuni au avut oportunitatea să amplifice ura

Deplasarea de forţe motrice în minţile românilor s-a produs în momentul în care, de la debutul celui de-al doilea mandat al său, Băsescu a început să facă mari greşeli politice (despre care am scris la timpul potrivit), iar corupţia şi clientelismul sistemului politic de putere pedelist a devenit tot mai apropiată, ca structură şi modalitate de acţiune, de cea anterioară, a PSD.

Oricum, politica A3 şi Realitatea TV era să amestece realitatea cu ficţiunea, ca la manualul de dezinformare. Acum cele două oficine au primit muniţie grea. Procentul de adevăr din compoziţia chimică a cocktailului dezinformator a crescut. Tonul comentatorilor năimiţi pe sticlă a devenit dramatic, iar ura indusă publicului întreită.

Ce mai contează acum, de exemplu, că economic şi financiar România stă totuşi mult mai bine decât majoritatea statelor europene? Noi afirmăm în continuare că suntem în dezastru.

Ce contează că sunt anchetaţi şi arestaţi inşi din toate partidele politice şi din tot spectrul economic? Noi afirmăm că totul e o vendetă politică personală a clanurilor PDL, în frunte cu mafiotul numărul unu, Băsescu!

Ce să mai conteze că suntem consideraţi de Occident pionul numărul unu est-european în coasta noului imperialism rus? Ei, adversarii actualei puteri politice, afirmă că greşim, că trebuie să fim prieteni cu ruşii, ca belaruşii, au poate ca ruşii ucrainieni.

România anului 2011 a fost una în care realităţile paralele instaurate în lumea în care trăim (în care Băsescu şi piramida puterii sale au părţile lor bune şi rele, despre care am scris foarte mult) de televiziunile de intoxicat românii au ajuns la o incapacitate dramatică de conciliere.

În fapt, este şi normal: realitatea nu poate să fie negociată în relaţie cu tratamentul fabulatoriu.

Canalizarea urii. Scimbarea strategiei de proteste

la începutul acestui an, s-a ivit oportunitatea: scandalul Băsescu – Arafat. Opoziţia a reacţionat, schimbând însă şi strategia de proteste 

Pe acest fundal, la începutul anului 2012, Opoziţia a schimbat dramatic tactica, profitând de gafa preşedintelui cu Raed Arafat.

Când, în plină depresiune globală, cu lumea răscolită de dezumflări de masă monetară, tu beneficiezi de o linişte de nesperat, e o dovadă de suficienţă şi inconştienţă incredibilă din partea ta, Băsescu, să dai pretextul ideal pentru o astfel de evoluţie explozivă artificială.

Opoziţia a început prin a fructifica această greşeală, apoi a preluat ştafeta unui protest pro-Arafat din Târgu-Mureş, amplificându-l prin organizaţiile de partid în toată ţara.

Până la finalul anului 2011, USL a ales soluţia protestului central, în Capitală, de mari proporţii, care s-a dovedit a fi un eşec. Acum, partidele din USL au localizat protestul, ca să poată să afirme (fals, desigur), că nimeni în ţară nu-l mai vrea pe Băsescu, dar l-au şi cronicizat, pentru a persevera, pentru că perseverare diabolicum est şi aşa poate dă rezultate.

Deformarea volumelor realizăţii

în urmă cu 21 de ani, radioul şi televiziunea publică spuneau despre o manifestaţie zilnică, non-stop, de cel puţin câteva zeci de mii de oameni, că sunt câteva sute de marginali. Azi, despre astfel de marginali, două televiziuni nu încetează să afirme că sunt ce a fost acum 21 de ani

Imediat, deprofesionalizata presă română a tratat ca la şapirograf subiectul, exact pe linia dorită de intoxicatorii din spatele strategiei: proteste-maraton, ţara se mişcă, lumea e nemulţumită, nimeni nu mai suportă, e criză, o ducem prost, ţara e în dezastru – când ştim bine că lucrurile nu stau deloc astfel, iar în măsura în care stau astfel în majoritatea statelor europene situaţia este şi mai rea.

Din reflex profesional, neatentă la ce se petrece în România şi obişnuită cu proteste contra măsurilor de austeritate în întreaga lume occidentală, presa străină a tratat la kilogram evenimentele din România: “proteste contra măsurilor de austeritate impuse de guvern”. Haida-de! Nici o măsură de austeritate nu a fost impusă de guvern nici în decembrie 2011, nici în ianuarie 2012.

Splitarea realităţii politice

în minţile românilor, Puterea şi Opoziţia au ajuns la un conflict ireconciliabil

Pe acest fundal, săptămâna care urmează (fără ca nimeni să observe că la Universitate manifestă în realitate numai câteva sute de inşi într-o conurbaţie cu milioane de cetăţeni) sindicatele, Asociaţia 21 Decembrie, militarii disponibilizaţi, croitoresele în criză de aţă la urechea acului, ţigăncile nemulţumite că s-a scumpit floarea pe piaţa sămânţei, mânca-ţi-aş au descoperit brusc că au foarte multe nemulţumiri şi simt nevoia să iasă în stradă.

Aici suntem acum. După ani în şir în care au pus la punct şi au fundamentat teoretic această situaţie, liderii Opoziţiei se pregătesc să se sufoce în mediocritatea propriului protest. În timp ce Băsescu se sufocă în lipsa lui de reacţie şi falsitatea propriului său comportament politic din cel de-al doilea mandat.

Share