Despre corporaţiile transnaţionale ştim ce apucături au şi că nu dau doi bani pe ecologie, iar dacă pot exploatează la maximum tot ce au la îndemână: forţa de muncă, resursele, naivităţile oamenilor şi pe cele ale autorităţilor, lăcomia oficialilor, pentru că sunt mecanisme artificiale create de om pentru a-şi maximiza cu orice preţ profiturile.
Contextul economic şi geopolitic este însă foarte interesant. Săptămânile acestea se decide participarea Ucrainei la Parteneriatul cu UE. În aceeaşi situaţie sunt Republica Moldova şi Belarus (care vor să părăsească Uniunea Vamală), chiar dacă stadiile negocierilor diferă. Kazahstan vrea de asemenea să plece din Uniunea Vamală Rusia – Belarus – Kazahstan.
Rusia îşi ranforsează relativa prosperitate economică pe doi piloni: neocolonialismul ei (postsovietic binecunoscut) şi politica ei energetică (de a încerca să aservească numeroase naţiuni, pentru a îşi păstra astfel influenţa politică regională şi eventual pentru a şi-o mări).
Primul pilon este în suferinţă. Dacă Ucraina părăseşte, chiar cu rusofonii la putere fiind, parteneriatul cu Rusia şi aderă la parteneriatul cu UE, Federaţia Rusă va primi o lovitură dramatică.
Al doilea pilon se bazează aproape sută la sută pe profiturile şi extinderea pan-europeană (şi nu numai) a companiei Gazprom. Dacă Gazprom intră în criză, Rusia intră în criză, mai ales pe fondul prăbușirii primului pilon.
Gayele de şist sunt coşmarul cel mare al Gazprom. Să ne aducem aminte că manifestaţiile pneumatice de la începutul anului trecut au mizat și pe sloanul „gazele de şist nu sunt o soluţie pentru România”. Părerea noastră e că în spatele acelor manifestaţii erau organizatori din USL şi nu numai.
Astfel se explică agresivitatea externă a Rusiei, pe care o resimt toți politicienii pro-UE din statele care sunt vizate de Rusia să reintre sub oblăduirea mărinimoasă a Kremlinului. Ideea este că nici UE; nici Statele Unite nu sunt de aceeaşi părere şi nici nu stau cu mâinile-n sân.
Din acest joc geopolitic complex, din când în când iepurii celor două tabere se văd foarte clar alergând pe terenul mizelor majore între care trăim. Viitorul este o sumă de potenţialităţi, dintre care se alege realitatea lucrurilor şi se decide lumea în care vom trăi în viitor. Depinde numai de noi să hotărâm cum va arăta aceasta.