home POLITICA Atomizarea de centru-dreapta

Atomizarea de centru-dreapta

Share

Găsim pe Facebook un comentariu absurd, ce dovedeşte dezorientarea ce domneşte pe centrul-dreapta eşichierului politic românesc.

Preopinentul în cauză afirmă că faptul că există o mulţime de mişcări de centru-dreapta nu este o problemă, ba chiar este un semn de sănătate politică, pentru că dreapta este caracterizată dintotdeauna prin pluralism de idei.

Pluralismul de idei este una, haosul altceva. Pluralismul de idei e motorul progresului. Haosul e starea de fapt a regresului şi chiar a eşecului.

Cu fibra caracteristică politicienilor de anvergură, Traian Băsescu a reuşit să închege o aparentă mişcare de centru-dreapta, de tip popular (adică una care combină virtuţile liberalismului cu cele ale creştin-democraţiei) cu atâta credibilitate, încât până anul trecut Occidentul chiar a pus botul şi a înghiţit pe nemestecate faptul că România este condusă de o alianţă politică de esenţă doctrinară populară.

Mai mult, prin mimetică socio-economică, mecanismele caracteristice economiei globale s-au pus în mişcare, pe fondul acestei credibilităţi, iar România a cunoscut un avans fără precedent după decembrie 1989.

Totul era însă construit pe nisipuri mişcătoare şi eşafodajul s-a năruit când câţiva parlamentari din fragila coaliţie de guvernare au trădat, iar balamaua UNPR şi veşnicul oportunist de serviciu din politica românească, UDMR, au trădat “cauza”, sub presiunea USL. Acum suntem în perioada de recul a evoluţiei României. Suntem curioşi când şi cum anume se va termina acest recul.

După căderea efemerului Cabinet MRU, au ieşit la iveală toţi dinţii stricaţi ai PDL – fostul nucleu dur al acestei alianţe. În prezent, Gruparea Blaga din fruntea PDL e factorul de frânare, ce nu lasă polul de centru-dreapta să se coaguleze.

Gruparea ultrareformistă a Monicăi Macovei este ţinută sub oboroc şi e făcută ritmic vinovată pentru presupusa ei inactivitate politică, “atunci când activiştii de nădejde ai partidului munceşte”.

Cu Elena Udrea şi cei ce au susţinut-o pe aceasta la recentul congres a pus batista pe ţambal. Cu Forţa Civică şi PNŢCD-ul lui Pavelescu nu are comunicare. În schimb, când M.R. Ungureanu critică opoziţia de catifea a PDL la regimul instaurat de USL, PDL intervine demagogic şi cere ca discuţiile de acest gen să nu se poarte public, iar apoi desfiinţează alianţa celor două partide, criticând-o pentru folosirea numelui fostei Alianţe D.A..

Cu USL foloseşte tehnica limbajului dublu. Public, critică politica executivului condus de Victor Ponta. A comis o carte neagră a guvernării USL, ce sistematizează o bună parte dintre minusurile cabinetelor Ponta.

Nu vedem însă acţiune politică concretă. Insistenţele lui Cristian Preda pentru crearea unui cabinet din umbră îl fac pe europarlamentar disident în proriul său partid. Monica Macovei nu se aude.

PDL se face vinovat de atitudine politică limfatică. Acest partid nu creează eveniment politic, cum face USL, care, indiferent dacă revoltă sau încântă românii, este activă.

MRU, în numele noii sale alianţe, se agită, e activ, dar e lipsit de forţa politică a întregii opoziţii. Este clar, e cel mai bine plasat lider politic de centru-dreapta şi este singura soluţie ce poate deveni victorioasă la prezidenţialele de anul viitor, dar acum nu este astfel.

Hop şi Mişcarea Populară în peisaj! Ne aşteptam la o coagulare a forţelor politice de centru-dreapta în jurul fundaţiei şi apoi a partidului, dar la prima descindere publică a liderilor fondatori ai acesteia, printre ei poate fi văzută, precum o rădaşcă printre fluturi, Elenina Nicuţ, care pentru adepţii centru-dreapta de pe Facebook e nomine odiosa, după ce a făcut campanie la alegerile din 9 decembrie ca adepţii Opoziţiei să nu se prezinte la vot.

Un florilegiu întreg de grupuscule politice toacă acerb credibilitatea dreptei române democratice. USL nu câştigă puncte politice prin felul în care guvernează. Centrul-dreapta nu ocupă locul lăsat liber de aceasta pe scena politică.

Mai rămâne ca Udrea şi cu Macovei să îşi facă două partide, fiecare cu câte doi-trei senatori şi deputaţi, care-mai-de-care mai dubioşi, fără nici o legătură cu aparenţele actuale ale acestor politicieni şi să fondeze împreună o alianţă politică numită Convenţia pentru Democraţie din România, având ca siglă o cheie-ntr-un pantof roşu cu toc.

Situaţia actuală ne aduce aminte de întâlnirile de scandal de la GDS, de acum 10-15 ani, ale liderilor fostului pol de centru-dreapta, care se terminau invariabil cu Ion Varlam urlând la Ticu Dumitrescu.

Dacă orgoliile actualilor lideri ai opoziţiei vor prima în faţa intereselor României, atomizarea de centru-dreapta va fi tot ce-i trebuie USL / partidelor din USL să domine România politică a anilor ce vin şi să mai şi afirme că ei sunt şi opoziţia, şi puterea şi restul oricum nu mai contează.

Iar aceasta pentru o populaţie activă la vot tot mai restrânsă. Să zicem că tu, USL, ai 50% din voturile valabil exprimate, cu o prezenţă la vot de 50%. Aceasta înseamnă un sfert dintre electorii români. Dacă va fi 50% din 30% prezenţi la vot, aceasta va însemna 15%…

Un dezastru. Electoratul de centru-dreapta, dezorientat, dezamăgit, zăpăcit de atomizarea măcieşelor politice nealtoite produse de era post-PDL, nu se va mai prezenta la vot, dezamăgit de evoluţia liderilor politici preferaţi odată.

Ce poate schimba oare acest trend?

Share