Armaghedonul Oligarhilor 57. CTP, servitorul lui Taher

Share

Armaghedonul Oligarhilor 57. CTP, servitorul lui Taher

Continuă naraţiunea privitoare la CTP, omul cu multiple feţe. Sunt lucruri pe care le ştim mulţi în presă, dar pe care nu le-am putut spune până la capăt, pentru că nu avem probe.

Le spun autorii Armaghedonului Oligarhilor. Am mai afirmat aceasta: nu este deontologic, jurnalistic vorbind, dar documentul este deja public. El a fost preluat de multiple surse.

Popescu Cristian (CTP), pe numele său real, a lucrat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”, unitate controlată strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebeş, nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Dămăroaia).

Revoluţia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad, care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizică”.

De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi pe Adrian Vlad la „Adevărul”. Darie Novăceanu şi-a făcut din Popescu omul bun la toate, punându-l să semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu şi le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.).

Pe de altă parte, Novăceanu a încercat să-i treacă „Adevărul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasă, luându-l tovarăş la parte pe C.T. Popescu.

Numai că redacţia a prins de veste şi l-a dat afară pe Darie Novăceanu. Popescu a rămas, şi încă pe funcţie, pentru că avea în această mârşăvie nedusă la capăt un mare merit: el l-a trădat pe Darie Novaceanu, în timpul şedinţei de „demascare” fulminantă.

Debarcarea în 1991 a fostului director Darie Novăceanu a fost un moment crucial. Popescu şi Dumitru Ţinu au câştigat încet-încet poziţii ferme în redacţie şi au reuşit privatizarea patrimoniului fostei Scânteia.

Toate bunurile, inclusiv imobilele, au fost luate de alte persoane, redacţia „rămânând doar cu pixurile în mână”. CTP a rămas liniştit în redacţie ca redactor-şef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare, până în ianuarie 1996.

Atunci, după demisia altui adjunct, Dumitru Ţinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a făcut redactor-şef, primul său sfetnic. Ţinu apărea ca acţionar alături de mai mulţi colegi de la Adevărul la o firmă de publicitate înfiinţată încă din 1991 – Colosal Import Export.

La fel, apărea acţionar la firma Ecopress Mărul de Aur, firma care opera cazinoul „Mărul de Aur” de pe Calea Victoriei.

Şi nu în ultimul rând, Tinu a ocupat, începând cu martie 2001, o funcţie în consiliul de administraţie al Societăţii Companiilor Hoteliere Grand, firma care operează Hotelul Marriott.

Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor şi susţinător pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi să-şi facă vile la Breaza, iar pe Ţinu să-şi construiască mai multe vile şi în Bucureşti.

C.T. Popescu şi-a făcut şi un credit preferenţial la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit să-l returneze înainte de termen, fiindcă povestea răsuflase în presă. Tot atunci şi-a vândut şi vila de la Breaza.

urmează: Armaghedonul Oligarhilor 58. Tunul lui Popescu

Share