Din nou devine interesant să ne uităm retrospectiv ce s-a întâmplat cu unii dintre protagoniştii Afacerii Rompetrol.
Pe 7 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat definitiv pe Sorin Pantiş şi Sorin Roşca Stănescu la puşcărie. Cu executare.
Patriciu a murit şi a scăpat astfel. Mihaela Popovici, fost vicepreşedinte CNVM, a fost condamnată la închisoare cu suspendare. Ca şi Paul Gabriel Miclăuş, fost membru CNVM.
Sunt alţii asupra cărora s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Nu-i pomenim. Îi aşteaptă alte dosare. Nu vor scăpa- Acum procurorii nu mai fac greşelile de acum 10 ani.
În septembrie 2006, Parchetul a finalizat Rechizitoriul cazului Rompetrol.
Rezultă de aici că aproape un deceniu omul de afaceri Dinu Patriciu, împreună cu înalţi reprezentanţi ai statului, au constituit un grup infracţional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe lângă operaţiuni de manipulare a pieţei, de capital, de spălare de bani rezultaţi în urma activităţilor ilicite, captând sume considerabile datorate statului, externalizând apoi fondurile obţinute în urma desfăşurării activităţii infracţionale.
Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un „grup infracţional care şi-a asigurat sprijinul, prin cooptarea în cadrul grupului, a unor persoane cu funcţii importante în instituţii ale statului – grup de criminalitate organizată.”
Dosarul Rompetrol aruncă în aer scena politică românească, în spatele lui Patriciu regrupându-se majoritatea “capitaliştilor” cu averi făcute în regimul criptocomunist al lui Ion Iliescu.
Magnatul penal, liberalul antiliberal, puşculiţa mafiei pesediste este în acest moment modelul desăvârşit al “privatizării mafiei comuniste”.
Solidaritatea din jurul său a unor personaje asemănătoare – Dan Voiculescu, Marko Bella, Tăriceanu, Verestoy Attila, arată că Dosarul Rompetrol este atât de important, încât inflamează întreaga scenă politică a ţării.
Toţi aceştia sunt cuprinşi în fraudele spălărilor de bani din dosarul Rompetrol şi ar urma să încaseze ani grei de puşcărie.
În Rechizitoriul Dosarului Rompetrol se mai precizează:
În perioada anilor 1999-2004, grupul infracţional astfel organizat şi-a realizat scopul de însuşire a creanţei statului român rezultată din Acordul de cooperare economică internaţională cu statul libian, de decapitalizare a Rafinăriilor Vega şi Petromidia, de însuşire şi folosire în propriul interes a sumelor de bani colectate şi destinate bugetului de stat, dar şi de a transfera sume de bani către societăţile membre ale grupului înfiinţate în paradisuri fiscale şi, nu în ultimul rând, crearea, în mod artificial, de lichidităţi prin listarea la bursă a Rafinăriei Petromidia.
Pe lângă bani, grupul lui Patriciu a obţinut nu doar accesul la resursele statului, ci şi un important reper energetic cu valoare strategică.
Ruperea din patrimoniul României a acestei resurse are nu doar implicaţii economice, ci şi consecinţe geopolitice semnificative.
România este o placă turnanta – se afla pe o falie geopolitică, la frontiera Vestului cu Estul, astfel că aici se duc lupte în toată regula (şi) pentru controlul acestei importante resurse – energia.