La momentul apariţiei Armaghedonului Oligarhilor, Dinu Patriciu era cel mai puternic (sau unul dintre cei mai puternici) business men-i din România.
Apogeul, mărirea şi decăderea acestui intelectual rafinat a fost generată de propriile sale relaţii şi de setea sa de putere, în pofida faptului că avea tot ce îşi poate dori un om.
Dar se spune că nu ar fi avut nimic dacă nu ar fi fost de la bun început un om al sistemului. Iar de aici lucrurile se complică enorm. Patriciu ne-a părăsit, iar cazul său rămâne un mister.
Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei româneşti.
Apariţia sa recentă la rampă, cu un interviu în care a şocat opinia publică, susţinând că Justiţia ar trebui să fie o afacere privată şi că reprezentanţii statului ar trebui să slujească oligarhia, arată conţinutul aproape patologic al reprezentărilor despre lume şi viaţă ale acestui reprezentant de frunte al cleptocraţiei.
CES – Cartelul Patronatelor şi sindicatelor pe mâna lui Patriciu
Lupta investitorilor autohtoni pentru menţinerea controlului economic la nivel naţional, în contextul integrării României în Uniunea Europeană, a dus la crearea unor coaliţii între oamenii de afaceri, greu de imaginat în alte condiţii.
Deşi lupta internă dintre patronatele din România nu trebuie neglijată, în următoarea perioadă acestea intenţionează să se coalizeze, în cadrul Consiliului Economic şi Social (CES), „împotriva ingerinţelor nedorite ale investitorilor din Vest”, după cum a afirmat public unul dintre membri.
Ideea constituirii unei grupări de afacerişti care să controleze mediul de afaceri la scară macro şi să negocieze cu Guvernul are la origine ideile lui Arkadie Volski, un apropiat al lui George Păunescu.
Volski a fost adus în România, în anii ‘90 şi i s-a pus la dispoziţie Banca Unirea, care a devenit ulterior Nova Bank. Banca a devenit un culoar de manipulări financiare din şi dinspre spaţiul CSI, iar Volski, devenit consilier al preşedintelui rus Vladimir Putin, a trecut între timp la cele veşnice. Emulii săi însă au perseverat.
La ora actuală, în România, există trei mari asociaţii patronale. Una este Alianţa Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), al cărei preşedinte este omul de afaceri Dinu Patriciu.
Entitatea condusă de acesta are ca membri asociaţii şi confederaţii patronale conduse, la rândul lor, de George Constantin Păunescu, Lucian Boghiu, Mihai Cârciog şi, din umbră, de Dan Voiculescu şi Dan Ioan Popescu.
A doua este Uniunea Generală a Industriaşilor din România – 1903 (UGIR – 1903), iar a treia Confederaţia Patronală a Industriilor din România (CONPIROM).
Pe plan naţional, între cele trei asociaţii exista o luptă pentru supremaţie în CES, însă ACPR se bucura de susţinerea Guvernului, prin relaţii de prietenie, de afaceri şi politice ale conducătorilor săi.
• urmează: Armaghedonul Oligarhilor 22. Miza CES-ului