home CORUPTIE, POLITICA Armaghedon de campanie, armaghedonase & Co.

Armaghedon de campanie, armaghedonase & Co.

Share

Pe fondul creat de scandalul Ciuvică, imaginaţia combatanţilor din Opoziţie sau mass-media s-a dovedit a fi extrem de bogată. România Liberă, constatând că trei ani de campanie anti-SOV valorează mai puţin, în planul interesului public, decât o săptămână de Armaghedon II, a considerat de cuviinţă să-şi adune într-un nou ambalaj acuzaţiile la adresa lui Sorin Vântu.

Au lansat astfel, pe 23 ianuarie 2002, un nou armaghedon.

Al treilea, în ordinea apariţiei, Armaghedonul Vântu a apărut iniţial tot sub semnul anonimatului, asemeni celorlalte, numai că efectul dorit n-a fost nici pe departe atins. Autorităţile, ca şi restul mass-media, nu s-au sesizat nici măcar atunci când România liberă şi-a asumat public responsabilitatea pentru lansarea textului.

Singura poziţie notabilă, de sprijin pentru acţiunea angajaţilor lui Petre Mihai Băcanu, a venit din partea Alianţei Civice, organizaţie în fruntea căreia s-a aflat multă vreme jurnalistul.

Câteva luni mai târziu, pe 27 mai 2002, presa publică şi Armaghedonul FNI 001, o nouă posibilă diversiune în campania anti-SOV. Textul se doreşte a fi o analiză a celebrei scrisori atribuite Ioanei Maria Vlas, care este interpretabilă doar prin mijloacele sofisticate ale psihiatriei aplicate.

“Armaghedonaşul” contra lui Vasile din Mioveni

Liniştea armagedoanelor bine ticluite a fost tulburată, la o zi după apariţia Armaghedon III, de un strigăt disperat şi anonim al unor oameni de afaceri din Mioveni-Argeş, obligaţi, printr-o circulară a primarului Vasile, să cotizeze pentru construirea unui spital orăşenesc.

Apelul, ce conţinea expresii precum ”şantaj neruşinat” şi ”ordin imbecil”, a fost preluat în presa centrală sub titulatura de armaghedonaş de provincie.

Armaghedonul sindicalistului Bogdan Drăghici

Armaghedonul ”Funcţia Publică” a apărut pe 28 ianuarie 2002. El este o analiză critică şi pătimaşă a statutului funcţionarului public, precum şi atacuri directe la Adrian Năstase (”premierul-patron”) şi Octav Cozmâncă (”dinozaurul comunist”).

Textul, prea mare pentru a fi înghiţit corespunzător din prima tranşă de e-mail-uri, a fost difuzat pe internet în trei episoade, el fiind şi azi găzduit pe diverse site-uri, la adrese cum sunt teleactivies.org/anticoruptia/armagedon/IV.htm, digilander.libero.it/danielomae/armag4doc.htm, www.bursa.ro, etc..

Cel care a redactat şi semnat această critică la adresa Administraţiei Năstase & Cozmâncă este liderul unuia dintre cele două sindicate ale funcţionarilor publici (FNSFP), Bogdan Drăghici.

Mircea Toma şi înzestrarea armatei

În ultimul număr din ianuarie 2002 al revistei Academia Caţavencu, Mircea Toma propune spre lecturare cititorilor săi un nou Armaghedon, sub titlul ”Ce face şi drege Năstase de nu intrăm în NATO”.  Singura legătură a acestui material cu un armaghedon veritabil este apariţia sa în ediţia online a revistei, pe Internet.

”Raportul” este un incisiv articol de presă, care evidenţiază cazuri susceptibile de corupţie la nivel înalt, autorul punând pe seama comisioanelor grase achiziţiile publice făcute de-a lungul anilor  pentru înzestrarea armatei.

Armaghedonul securiştilor

Pe 26 martie 2002, de ziua SRI, e-mail-urile redacţiilor cotidianelor centrale au clipit din nou a avarie. Mircea Toma transmitea breslei ziariştilor Armaghedon VII, care reprezintă rezultatul monitorizării mass-media, pe subiectul “securişti preluaţi după 1990 în structurile serviciilor secrete, administrative, politice şi în mediile de afaceri”.

Toma, ca reprezentant al Agenţiei de Monitorizare a Presei, şi-a justificat astfel demersul:

“Stimaţi colegi,

Îmi cer scuze dacă vă pun cumva conştiinţa (profesională) la încercare,  dar iată că-mi parveni ultima ediţie a ARMAGHEDON-ului, recte a 7-a. Vi-o (sic!) expediez pentru a avea cu toţii posibilitatea evaluării acurateţii  acestui text; aveţi toată libertatea de a decide dacă să-l preluaţi sau nu spre publicare”.

Autorii raportului, după ce trec în revistă toate relele pe care le-ar fi comis securiştii după 1990, înşiră o listă de peste 1600 de nume, sub care presa i-a identificat de-a lungul anilor. Lista mai conţine, în dreptul numelor vizate, care apar de multe ori fără prenumele corespunzător, informaţii sumare din biografia securistului devoalat, aşa cum l-a surprins presa la data identificării.

Autorii amestecă ofiţerii activi cu cei pasivi şi acoperiţi (azi, oameni de afaceri), fără a prezenta dovezi privind apartenenţa celor din urmă la fostele structuri de informaţii. Noul Armaghedon a fost un succes pentru cei care l-au redactat, deoarece el a fost preluat parţial de câteva cotidiane centrale, chiar dacă nu conţinea nici o informaţie inedită.

Au existat jurnalişti care, pentru a-şi justifica anumite afirmaţii, au folosit ca sursă sigură şi au citat ca atare date din Armaghedon VII, fapt care contravine deontologiei profesionale.

Armaghedon antimafia

Omul de afaceri craiovean Dinel Staicu a devenit, la sfârşitul lui aprilie 2002, subiectul unui armaghedon oltenesc, denumit sugestiv ”Antimafia”. Noul armaghedon, apărut pe site-ul users.rol.ro/a/antimafia, conţinea dezvăluiri incendiare despre patronul de atunci al Universităţii Craiova, al cărui trecut era atent analizat, de către observatori ascunşi sub protecţia anonimatului.

În esenţă, Dinel Staicu era acuzat că şi-a construit imperiul financiar prin mijloace neortodoxe, autorii prezentând amănunţit culisele câtorva dintre afacerile care, spun ei, au contribuit la îmbogăţirea omului de afaceri.

Acuzaţiile extrem de grave sunt însoţite de presupuse dovezi, cu date şi informaţii concrete, pornind de la numărul de gloanţe pe care Dinel Staicu le-ar fi tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, trecând prin aşa-zisele “tunuri” date unor societăţi precum Carnexprod sau BIR şi terminând cu societăţile pe care omul de afaceri ar fi urmat să le falimenteze.

Presa locală sau centrală a preluat acuzaţiile la adresa lui Staicu, citând copios din noua lucrare anonimă, în buna – de acum – tradiţie a desfrîului deontologic.

Armagedoane şi răzbunări la locul de muncă

Preluând stilul deja consacrat la nivel înalt, angajaţii unor societăţi private sau de stat au considerat oportun să-şi spună şi ei păsurile pe internet, ca soluţie alternativă de rezolvare a problemelor lor personale.

Au apărut astfel cîteva Armagedoane-plângeri de toată frumuseţea, care au purtat denumiri precum: Armaghedonul Apusenilor, Armaghedonul CFR-iştilor clujeni, Armaghedonul de la Mârşa, sau de Sibiu şi cel de la ARO Câmpulung. Peste tot, autorii care semnau cu pseudonimul ”un grup de…” acuzau mafia şi corupţia de la locul lor de muncă.

Armaghedonul Apusenilor dezvăluia mafia, frauda, mita şi comisionul, practicate la filiala minieră ”Avram Iancu” din Abrud a companiei MINVEST Deva şi conţine 23 de capete de acuzare la adresa conducerii societăţii respective, plângerea fiind adresată fără succes şi autorităţilor chemate să intervină pentru clarificarea stării de fapt reclamate.

În Armaghedonul de Sibiu, apărut în decembrie 2002, directorul societăţii ”Mecanica Mârşa”, Constantin Cotora, era acuzat şi el, tot de către un anonim, pentru că ar fi dat cuiva de la APAPS  o mită substanţială (160.000 de dolari) pentru privatizarea  SC ”Mecanica Mârşa”.

Acuzaţia este însoţită şi de alte presupuse fărădelegi comise de Cotora. Acesta, pus în faţa dezvăluirilor anonime, a afirmat că la mijloc ar fi fost o răzbunare comisă de un fost angajat, Gheorghe Vintilă, pe care l-ar fi disponibilizat pentru matrapazlâcuri cu peste un deceniu în urmă.

Un Armaghedon al CFR-iştilor clujeni a fost lansat în octombrie 2003, ca replică la valul de disponibilizări anunţat de ministrul Miron Mitrea. Semnat de ”un grup de CFR-işti”, documentul dezvăluie modul preferinţial în care s-au făcut disponibilizările, acuzând liderii sindicali de complicitate cu mai-marii din CFR.

Analiza dedesubturilor reformei din CFR mai beneficiază, trei săptămâni mai târziu, de un nou raport (episodul II), semnat de acelaşi grup anonim, fără a avea însă un efect asupra reformiştilor din domeniu.

În august 2004, un grup de anonimi autointitulat când ”Justiţiarii Armaghedonişti ARO”, când ”Legionarii Justiţiari-Haiduci ai Muscelului”, a lansat în câteva rânduri prin municipiul Câmpulung-Muscel mai mulţi fluturaşi, prin care ameninţau cu incendierea maşinilor şi vilelor ”PSD-iştilor care au furat ARO”.

”Dacă până pe 23 august 2004 Mafia PSD – Văcăroiu, Nicolescu, Marin, Preoteasa – nu lasă ARO din ghearele morţii, Legionarii Justiţiari – Haiduci ai Muscelului vor arunca în aer Prefectura (folosind ultimele metode performante)”, profeţeau apocaliptic autorii fluturaşilor armaghedonici. De menţionat că totuşi Prefectura n-a fost aruncată în aer la data stabilită.

Armagedoanele Marga şi Botiş

În Cluj, atacurile la persoană au căpătat accente aberante, prin lansarea lor ca armagedoane, sub forma unor hârtii anonime lipite pe geamuri, ziduri, sau trimise pe e-mail.

Oameni frustraţi din lumea artistică şi universitară i-au atacat, din penumbra confortabilă a anonimatului, pe pictorul Teodor Botiş şi pe profesorul Andrei Marga.

Prin armaghedonul Botiş, lansat în decembrie 2003, renumitul pictor este acuzat de mediocritate de către “un grup de pictori tineri”, dar anonimi. Contestatarii calităţilor artistice ale lui Teodor Botiş au recurs la internet, după ce au lipit afişe anti-Botiş (numit în acestea un “pictor minor”) pe vitrina Galeriei Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din Cluj.

Alegerile pentru funcţia de rector al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj au fost şi ele precedate de lansarea unor armagedoane, contra rectorului Andrei Marga.

Frustraţii anonimi, ascunşi sub titulatura “un grup de cadre didactice din UBB”, au cerut sprijin prin internet, pentru blocarea candidaturii profesorului Andrei Marga (“dictatorul”), pe care l-au acuzat de mai multe nereguli neconfirmate ulterior, orientarea politică a lui Marga dând probabil frisoane “cărturarilor” PSD-işti din cetate.

~urmeaza~

Share