Lucrurile s-au petrecut cam astfel (versiunea oficiala): Niste anarhisti au vrut sa intre in curtea unei societati. Portarul nu i-a lasat si a vorbit cu directorul („Stati, sa vorbesc cu domnul director”). Apoi a venit si a spus: Nu intrati.
Anarhistii au devenit violenti, iar atunci din tufe/blocuri/strazi adiacente a aparut ca prin minune o ploaie de mascati, pregatiti sa lupte contra terorismului, care i-au bagat in camioanele lor albastre cu geamuri mici si i-au dus la Politie, sa-i interogheze. Pe dedesubt, aflam ca unul dintre blestematii de anarhisti inchiriase cu saptamani in urma pentru 600 de euro o hala in incinta societatii, unde anarhistii voiau sa ajunga cu camionul.
Lucrurile cred ca s-au cam petrecut astfel (versiunea underground): „Alo, sunteti Flaros?” „Da, cu cine vorbesc?” „Suntem noi, luptatorii contra terorismului, aia care nu i-am lasat pe niste anarhisti sa intre in tara sa manifeste antiNATO” „Buna ziua, s’traiti!” „Avem informatia ca alt grup de anarhisti au inchiriat la dumneavoastra o hala” „Da, asa e, a fost un baiat acum doua saptamani” „Ce baiat, dom’le, e un pericol” „Da? Nu stiam…” „Uite cum facem, dom’director. Cand vin maine, portarul nu-i primeste, ei se enerveaza, iar noi intervenim cu mascatii, salvandu-l pe portar sa nu fie batut. Ne-am inteles?” „Da, s’traiti. Va astept!”.
De ce spun ca lucrurile s-au petrecut cam astfel? Daca acel copil inchiriase hala, de ce nu i-au lasat sa intre cu camionul in incinta societatii, ca nu explica nimeni acest lucru si nici nu intreaba nimeni? Nici pe dl. chestor-sef Marian Tutilescu nu l-a intrebat nimeni lucrul acesta.
Ce este defapt anarhismul?
Asa cum putem citi aici, „anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existenţa unei societăţii anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denuminarea unui termen generic pentru un grup de concepţii de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puţin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători„.
Bun. Toata lumea vorbeste in cor despre anarhisti. Ceea ce stiu eu este ca deocamdata este vorba despre manifestanti contra Pactului Nord-Atlantic, nu despre oameni care nu mai vor conducatori, adica anarhisti. Daca avem de-a face cu anarhisti, vreau sa stiu mai multe. Cum? De ce? De unde? Sunt anarhisti cei care sunt contra NATO? Dar cei care sunt contra globalizarii? Dar cei care sunt contra Coca-Cola sau MacDonald’s? Sunt toti o apa si-un pamant, sau lucrurile sunt ceva mai rafinate?
Statul de drept cu bate
Si acum, ca sa nu mai complicam lucrurile: sunt pentru NATO (cum se spune acum, in versiunea bruta/simplificata a lucrurilor). Nu sunt pentru statul de drept cu bate. In urma cu peste 17 ani, am scris un pamflet-reportaj despre acest gen de stat, numit chiar asa: „Statul de drept cu bate”.
Publicatia se numea „Noduri si semne” si era un saptamanal. Era vorba despre ocuparile Pietei Universitatii din vara anului 1990, de doua-trei ori pe saptamana, despre care nu se mai spune nimic acum. Statul de drept cu bate se manifesta atunci plenar. Ce-ar fi daca ar incepe din nou sa o faca? Daca nu suntem atenti, tot felul de oameni vor fi afectati.
De exemplu, cei care sunt tristi sau cei care nu au pantofi cu talpa de microporos. A fost unul, Heinrich Böll pre numele sau, care a scris despre aceasta si o povestire, „Mein Trauerei Gesicht”. Atentie, batele nu au fost distruse, ci ascunse. Ele exista si se pot manifesta la momentul potrivit.