A venit toamna, anotimpul rece, şi ne confruntăm cu aceeaşi problemă. Stăm în ambuteiaj. Cum poate fi rezolvată însă această problemă gravă a Capitalei noastre?
Ieri, primarul general Gabriela Firea a propus introducerea unei taxe de mediu în Bucureşti. Aceasta, singură, nu este o soluţie. Va duce doar la revolta bucureştenilor.
Ce imobile cad la cutremur în Bucureşti. Actualizare 2016
La nivel de Capitală, trebuie pus la punct un plan coerent de reformă structurală a conurbaţiei. Ea are mai multe componente, despre care de-a lungul timpului am scris şi vorbit foarte mult. Le vom lista mai jos, corelându-le.
Ambuteiaj. Situaţia actuală
Principala problemă este că nu există un inel interior al Bucureştiului. Magistralele care ar trebui să-l constituie sunt Şoseaua Ştefan cel Mare, Şoseaua Mihai Bravu, Calea Văcăreşti, Şoseaua Viilor ş.a.m.d.. Oricine se uită pe o hartă a Capitalei vede acest inel.
El există. Nu trebuie decât sistematizat. Un element al acestei sistematizări a fost pus la punct de doi primari generali: Băsescu şi Videanu: Pasajul Basarab. Pasaje asemănătoare sunt necesare peste tot unde inelul se interesectează cu magistrale care duc spre centrul oraşului.
Intersecţiile Mihai Bravu – Cheiul Dâmboviţei şi Văcăreşti – Olteniţei deja sunt sistematizate parţial. Intersecţiile Dudeşti, Dristor, Piaţa Muncii, Iancului, Gheorghi Dimitrov, Obor, Lizeanu, Dorobanţi ş.a.m.d. sunt un coşmar. Aşa e tot Bucureştiul.
Ce presupune sistematizarea, ca să nu ne mai blocăm în ambuteiaj?
La fiecare dintre aceste intersecţii, trebuie construite pasaje, cu bretele de schimbare a sensului de mers. Astfel, cine merge pe acest inel se mişcă rapid, fără să stea la semafor. La fel, cine intră de pe Basarabia pe Coposu sau Decebal, ori de pe Şoseaua Iancului pe Pache.
Exemplele pot fi extrapolate asemănător la toată Capitala. Problema este că, atunci când aceste străzi au fost făcute şi pe ele s-au construit blocuri, nimeni nu s-a gândit la asta. Edilii din anii 70 nu-şi imaginau că oraşul va avea mai mult de 500.000 de maşini mici.
E nevoie de demolări
Îşi imaginează cineva că este însă posibilă construirea unei bretele care să te ducă de pe Colentina pe Mihai Bravu? Poate prin blocul de colţ, unde este sau era ACR. Care este deci soluţia? Să stăm aşa? În nici un caz, e plină Capitala de astfel de intersecţii. Oraşul se blochează în ambuteiaj din cauza lor.
Nici cei ce stau acolo nu sunt fericiţi. E zgomot, poluare, iar vara e cu cel puţin cinci grade mai cald decât în verdele Titan – Balta Albă. Degeaba te mândreşti că stai unde cântă cocoşul, cât pierzi e mai mult.
Aşadar, cu coerenţă, după ce face tot planul, Primăria Generală trebuie să cumpere aceste blocuri de la proprietari. Să le demoleze şi să facă sistematizarea. Neapărat. Veţi vedea, altfel în câţiva ani ne blocăm complet. Montajul financiar necesar este foarte complex şi poate provoca scandaluri imense, dar nu văd altă soluţie.
Smart City, Centrul Capitalei şi oraşul tipic vest-european
S-a vorbit mult în aceste zile, de către oameni care nu au habar, despre transformarea Capitalei într-un smart city. Conceptul este unul vest-european. Noi nu ştim nimic despre el. Atunci când şoferii vor avea două inele la dispoziţie în Capitală, va fi aplicabil.
https://www.youtube.com/watch?v=7cCANCeBhGQ
Două inele – adică cel descris mai sus şi încă unul – actuala Şosea de Centură. Aceasta este deja intracitadină şi trebuie despăducheată de gropi. Va trebui să fie practic autostradă. După părerea mea, deja se pune însă problema construirii unei a treia centuri, poziţionate la limita actualului judeţ Ilfov. Pentru că aceasta este astăzi metropola noastră bucureşteană.
Când vom avea cel puţin primele două inele, şoferul care intră în perimetrul delimitat de inelul interior poate fi taxat automat, printr-un sistem asemănător celui al vizării rovignetei. Iar cel ce intră în Centrul Vechi poate fi taxat şi mai mult. În acelaşi timp însă mai trebuie edificate şi alte deziderate.
Transport în comun anti ambuteiaj de tip long vehicle
Cine vizitează Occidentul, constată că prin aceste oraşe nu mai circulă tramvaie, autobuze şi troleibuze normale. Au apărut aşa-numitele long vehicles. Este drept, pe Herrengase, în centrul Grazului, circulă un tramvai aparent normal, ca la noi. În realitate, el este ultrasilenţios şi informatizat.
Dar prin Graz circulă extrem de puţine autoturisme şi în centru miroase a… gazon proaspăt tăiat! Oraşul tipic nord-vest-european, mai aglomerat, foloseşte sistemul inelelor interioare pentru autoturisme, iar cine merge în centru de regulă o face cu transportul în comun.
Autobuzele, tramvaiele, troleibuzele au căi de rulare dedicate. Pasagerii sunt adunaţi foarte mulţi în mult mai puţine asemenea vehicule. Efectul este spectaculos. Vedem oraşe relaxate, silenţioase şi ecologice. Asta înseamnă Smart City, nu bălăriile perorate la noi. E loc atunci şi pentru biciclişti.
Parcări suprateran – subterane de domiciu şi metropolitane
În anii 90, la Sofitel, am asistat la prezentarea făcută de o firmă germană. Aceasta anunţa că propusese municipalităţii construirea unui lanţ de parcări subteran-supraterane. Am întrebat: bine, dar unde le faceţi? Răspunsul:
Orice mare oraş are subterane disponibile. Luaţi de exemplu magistralele de metrou neterminate. Am înţeles că aveţi una pe sub artera nord-sud.
Mai mult, în cartiere se pot găsi soluţii. Blocurile tip „confort patru cu îmbunătăţiri” pot fi demolate. Pentru cei ce stau în ele, să ne întoarcem la montajul financiar necesar pentru relocarea celor ce stau în intersecţii aglomerate. Aceasta este soluţia.
Concret, dincolo de demolări: la Piaţa Alba Iulia de exemplu, subteran, se poate construi o mare parcare, iar deasupra poate fi un parc intracitadin, cu mobilier vegetal uşor. Ideal ar fi ca într-o zi să mergi pe străzile mici din oraş şi să nu vezi decât foarte puţine maşini parcate pe trotuar, ca acum.
Huburile modale
Filosofia smart city spune că un ins trebuie să poată fi capabil să intre în oraş printr-un astfel de hub modal şi să iasă prin altul. Huburile modale fac legătura între modurile de transport auto, metrou, aero, cale ferată, naval. Sunt esenţiale pentru transporturile de marfă.
Câteva astfel de iniţiative există în România. Din păcate, foarte la început. Una dintre marile probleme ale metropolelor este aceasta: transportul de marfă. Firmele de logistică de mărfuri se adaptează. În Amsterdam, un camion de 20 de tone nu intră în centrul oraşului.
Se opreşte în hub-ul modal de la marginea acestuia. Aici, marfa este încărcată în vehicule adaptate la urbe, capabile să transporte produsele fără să blocheze oraşul.
Exiturile Bucureşti – Ilfov
O zi normală, în cursul săptămânii, în Capitală, dacă locuieşti într-un bloc nou din zona Cernica, înseamnă să stai în ambuteiaj. Dimineaţa, ca să ajungi la muncă. Seara, ca să te întorci. Care este atunci soluţia?
Aceeaşi ca şi în cazul sistematizării Inelului Interior al Capitalei. Dar aici trebuie făcute aşa-numitele străpungeri spre Ilfov. Una ar fi în lucru, dar e numai cea mai importantă: din Şoseaua Petricani în noua autostradă Bucureşti – Braşov.
Toate ieşirile spre noile cartiere rezidenţiale trebuie dotate cu astfel de străpungeri. În plus, există cazul oraşului-satelit Militari. Ca să ajungi de aici în nordul oraşului, e un coşmar cu ambuteiaj. Singura soluţie este edificarea unor magistrale directe exterioare regiunii de nord-vest a oraşului. Cel puţin la rang de drum expres.
nota: Ideile expuse în acest articol nu îmi aparţin. Ele sunt o sinteză a ceea ce am asimilat în timp, ca jurnalist. Nu e meritul meu, ci cel al interlocutorilor mei de excepţie.