De-abia ieşit eliberat condiţionat din puşcărie, fostul ministru de Externe şi europarlamentar ultrareacţionar Adrian Severin pare că nu a învăţat nimic. După ce a făcut puşcărie pentru luare de mită şi trafic de influenţă în noiembrie 2016, Severin pare a fi mai înrăit şi mai convins că trebuie să ventileze aceleaşi minciuni ca înainte să intre la Mititica.
Ascensiunea si caderea lui Adrian Severin
În continuare, mizeriile şi jignirile politicianului, împestriţate cu referinţe de aparentă erudiţie. Intertitlurile cu roşu aparţin redacţiei Starea Presei.
Adrian Severin: Comicăria tristă a “rezistenților”
Aseară “rezistenții” s-au adunat dinnou ca să … reziste. Să reziste la ce? La dorința de mai bine a majorității românilor. La aspirațiile de liniște și stabilitate ale societății. Până la urmă la imboldurile bunului simț.
Ceea ce mă frapează la acești “rezistenți” este diferența uriașă între aparență și esență. Se pretind cosmopoliți, dar sunt extrem de provinciali. Se pretind civilizați, dar sunt suburbani. Se pretind experți, dar sunt ignoranți.
(Și vorba lui Moliere, prostul savant este mai prost ca prostul ignorant.) Se pretind moderni, dar sunt înapoiați. Se pretind umani, dar sunt cruzi. (Inclusiv cu copiii lor, pentru fericirea cărora spun că luptă, dar pe care și-i fac scuturi umane la manifestații neautorizate.)
Adrian Severin: Se pretind patrioți dar sunt trădători
Se pretind anticomuniști, dar susțin precepte bolșevice. Se pretind democrați dar, sunt fasciști. (După cum se vede, extremele se ating.) Se pretind patrioți dar sunt trădători.
Se zice că diferența între aparență și esență este sursa comicului. Iată că nici asta nu este întotdeauna adevărat. Ei nu sunt comici; sunt triști. Iar tristețea lor riscă să devină tristețea națiunii.
Comentariile revoltate ale românilor au apărut imediat. Redăm mai jos o mică parte dintre acestea: