A doua parte a emisiunii de sambata seara, de pe Televiziunea Romana, Canalul 1, a fost aproape cu totul altceva, cred eu. Sa ma explic de ce.
De data aceasta, am vazut mari voci ale muzicii usoare romanesti de acum 20 de ani cantand. Le-am vazut la etatea pe care o au acum si in clipuri, dintre care pe unele le-am descarcat de mult si le am in colectia mea personala.
Am privit fata angelica a unei Mihaela Mihai, sau a unei Corina Chiriac sau Angela Similea acum cu alti ochi decat o faceam cand eram copil sau adolescent. Atunci, in anii ’70 sau ’80, nu aveam nici cea mai mica idee despre faptul ca vocile acestea grozave erau folosite de un sistem politic pentru a ne palma existenta altora.
Erau ani in care apareau Ten Years After; Ange; Crosby, Stills & Nash; Genesis; I Giganti; Kansas; Keith Jarret. Pot sa continuu pana maine dimineata asa.
Pe de alta parte, am avut in seara aceasta de sambata senzatia ca vad o intrunire de oameni care rememoreaza amintiri frumoase din tinerete, parca spunand in subtext, implicit, nu explicit: „Trecutul e frumos, prezentul…”.
TVR ar trebui sa faca astfel ca, atunci cand ne uitam la sticla asta a micului ecran, sa simtim ca traim, nu ca ne ingropam in tubul catodic.