Dupa ce Traian Basescu a castigat alegerile in fata lui Geoana (Mircea Geoana), asa cum era normal, pentru ca era un candidat mai bun, nu o paiata trasa de maini si de picioare de altii, staff-ul de campanie al fostului candidat PSD a inceput sa se comporte ciudat.
Intai, in momentul in care Hrebenciuc stia deja ca Geoana pierde si dadea deja telefoane la doua institute de sondaje, sa falsifice exit-poll-urile, Hrebe l-a sfatuit pe Geoana sa sara ca tapul, la aflarea exit-poll-urilor mincinoase si sa strige ca a castigat, sa-si pupe tatos sotia si copii si sa tina un discurs bambomberdonzian, asa cum ne-a obisnuit.
A urmat apoi celebra poveste a flacarii violet, la care m-a pufnit rasul in fata tembelvizorului si despre care am refuzat sa scriu. De curand, Geoana s-a trezit vorbind pe acelasi subiect. Apoi, am luat in serios ideea lui Basescu, aceea a culorii la moda, si am incercat un antet violet pentru website. Mi-a placut si l-am pastrat. Am ajutat celelalte culori de pe site sa rimeze cu aceea a antetului, si gata, m-am declarat multumit de rezultat.
Ce sa mai spun? Website-ul merge foarte bine si a inceput sa creasca. Restul sunt vorbe de claca.
Daca discutam insa despre chestiuni care tin de practicile oculte si limbajul si rolul culorilor, atunci vorbim despre niste lucruri serioase, pe care Hrebenciuc, din motive care imi scapa, le trimite in derizoriu. Este bine de stiut ca fiecare culoare, ca 
si fiecare cifra are un rol ocult bine stabilit.
Acest rol ocult are o fateta benefica si una malefica, asa ca orice interpretare am face la toate culorile care au fost prezente pe politicieni in ultimele sase luni nu am ajunge la nici un rezultat. Si, in general, asta cu culorile e legata, in secolul al XXI-lea, mai curand de simbolistica decat de psychic war asupra cuiva.
Daca discutam despre razboaie psihotronice, foarte bun in aceste chestiuni este dr. gen. Emil Strainu, care, cu totul de neinteles pentru mine, a afirmat imediat dupa Hrebe ca da, intr-adevar ar fi existat sustinere ezoterica pentru „unul dintre candidati”.
In pofida acestei ciudatenii a dlui. Strainu, a scris o carte excelenta, „Razboiul Psihotronic”, pe care o recomand cu placere. Pe scurt, astfel de lucruri exista, chiar daca unii fac mistok grosier de ele azi sau speculeaza politic ingeoanuitatea lui Geoana.
Ceea ce trebuie sa intelegem este ca, daca o „djuna” lucra pentru Basescu intr-un anumit moment al confruntarii sale cu Prostanacul, ea nu trebuia in nici un caz sa fie in sala unde se afla politicianul, ci putea sa fie si la un kilometru distanta, asa cum putea sa se afle si pe alt continent, in functie de cat de puternica era aceasta.
Dar aceste sunt blackops despre care nu vom afla niciodata, sunt facute, daca exista, de servicii secrete si nu se discuta la un colt de hrebenciuc.
Daca este sa credem suta la suta ca „djunele” exista. S-a spus ca sovieticii au folosit „djunele”, niste femei extraordinar de puternice psihic, capabile sa hipnotizeze masele. Se vorbeste, dar nu se acrediteaza oficial ca fiind intr-adevar asa, ca si rusii, si cehii, dar si americanii ar avea oameni capabili sa calatoreasca mental si chiar sa intre in capul unor oameni, pe care sa-i conditioneze.
Dar sa stea un cotzohârl sau o cotzohârlă şi sa se boangheasca fix la tine, in timpul confruntarii cu Basescu, fix din dreapta camerei de luat vederi a televiziunii… asta e penibil. In dreapta camerei – si numai la o singura camera dintr-un car de transmisie, sta un singur om: regizorul de emisie.
In rest… ce sa mai spun? Geoana, trezeste-te si da-ti demisia, pentru ca esti penibil…