Băi, n-aţi înţeles nici acum? Căraţi-vă o dată din cârca noastră, golanilor! Nu vă mai vrea lumea. Valea! Vă ejectează românii! Vă dau pa! Exit. Adio! Raus! La revedere! Duceţi-vă în Donbass!
Puţină ruşine aveţi? N-aveţi. Ne luaţi de fraieri? Aţi dat o monstruozitate, aţi anulat-o strâmb, acum poate să reapară oricând. Constituţional. Ştim. Am priceput. Noi acum să stăm ca proştii, să ne uităm la voi?
Să vă analizăm cum pândiţi momentul când vă scoateţi pe voi? Din puşcăriile în care sunteţi şi din cele în care încă nu aţi intrat? Vă vedem, tot n-aţi priceput? V-am luat la ochi, fiecare gest al vostru e monitorizat la picătură. Nu mai scăpaţi, aţi barbotat-o, nu vă e clar?
Căraţi-vă, vă vomează ţara. plecaţi o dată de pe creierele noastre!
Pe bune, putem înţelege multe. Am înţeles de mult de exemplu că nu vă e ruşine. Am priceput că vă creaţi condiţiile să băgaţi mâna până la umăr în banul public. Am priceput şi că aia cu gaura făcută de ăia dinaintea voastră e un hoax.
O mizerie, o minciună, o cocălăreală, un fonfleu, o răgălie-n vânt. Înainte să hotărâţi să vă daţi afară pe voi înşivă din puşcării, ştiam asta un sfert dintre noi. Acum ştim toţi. Am făcut legătura. Am înţeles. E oficial, vă doare-n crater de România, vreţi să furaţi liber.
Alo! Domnu’ Dragnea, domnu’ Călin Popescu, domnu’ Grindă, domnu’ Şerban Nicolae, domnu’ Nicolicea, domnilor pesedişti! Ce trebuie să facem ca să vă căraţi o dată? Căraţi-vă din cârca noastră!
Trebuie să scriem pe pereţii oraşelor, cu litere de-o şchioapă? Căraţi-vă! Pământul ăsta românesc superb nu vă mai vrea. Acolo unde e unul de-ai voştri, icneşte de scârbă.
Are spasme. Îi împuturoşiţi esofagul, stomacul, duodenul, intestinul subţire, cecumul, tot. Nu vă mai vrem. Tot n-aţi priceput? Vremea voastră a trecut…