Continuă naraţiunea privitoare la CTP, omul cu multiple feţe. Sunt lucruri pe care le ştim mulţi în presă, dar pe care nu le-am putut spune până la capăt, pentru că nu avem probe.
Le spun autorii Armaghedonului Oligarhilor. Am mai afirmat aceasta: nu este deontologic, jurnalistic vorbind, dar documentul este deja public. El a fost preluat de multiple surse.
Popescu Cristian (CTP), pe numele său real, a lucrat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”, unitate controlată strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în str. Caransebeş, nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul de lucru unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Dămăroaia).
Revoluţia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad, care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizică”.
De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi pe Adrian Vlad la „Adevărul”. Darie Novăceanu şi-a făcut din Popescu omul bun la toate, punându-l să semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu şi le permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.).
Pe de altă parte, Novăceanu a încercat să-i treacă „Adevărul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasă, luându-l tovarăş la parte pe C.T. Popescu.
Numai că redacţia a prins de veste şi l-a dat afară pe Darie Novăceanu. Popescu a rămas, şi încă pe funcţie, pentru că avea în această mârşăvie nedusă la capăt un mare merit: el l-a trădat pe Darie Novaceanu, în timpul şedinţei de „demascare” fulminantă.
Debarcarea în 1991 a fostului director Darie Novăceanu a fost un moment crucial. Popescu şi Dumitru Ţinu au câştigat încet-încet poziţii ferme în redacţie şi au reuşit privatizarea patrimoniului fostei Scânteia.
Toate bunurile, inclusiv imobilele, au fost luate de alte persoane, redacţia „rămânând doar cu pixurile în mână”. CTP a rămas liniştit în redacţie ca redactor-şef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare, până în ianuarie 1996.
Atunci, după demisia altui adjunct, Dumitru Ţinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a făcut redactor-şef, primul său sfetnic. Ţinu apărea ca acţionar alături de mai mulţi colegi de la Adevărul la o firmă de publicitate înfiinţată încă din 1991 – Colosal Import Export.
La fel, apărea acţionar la firma Ecopress Mărul de Aur, firma care opera cazinoul „Mărul de Aur” de pe Calea Victoriei.
Şi nu în ultimul rând, Tinu a ocupat, începând cu martie 2001, o funcţie în consiliul de administraţie al Societăţii Companiilor Hoteliere Grand, firma care operează Hotelul Marriott.
Din acel moment, cei doi au început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor şi susţinător pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi să-şi facă vile la Breaza, iar pe Ţinu să-şi construiască mai multe vile şi în Bucureşti.
C.T. Popescu şi-a făcut şi un credit preferenţial la BCR, ilegal, pe care în scurt timp a fost nevoit să-l returneze înainte de termen, fiindcă povestea răsuflase în presă. Tot atunci şi-a vândut şi vila de la Breaza.