Planul Guvernului pentru TVA 9% de la 1 iunie este un dezastru şi voi explica în continuare de ce şi care vor fi unele dintre efectele perverse ale acestei măsuri.
În septembrie 2008, când Paul Păcuraru a anunţat că măreşte pensiile, eram în studio la Realitatea TV. Am arătat că măsura este o eroare, că nu este sustenabilă şi că ne va costa enorm în viitor. A fost una dintre pietrele de temelie la criza bugetară previzibilă, care i-a forţat pe Emil Boc şi Traian Băsescu să taie salariile bugetarilor şi să taxeze pensiile. Cei care măriseră pensiile erau de vină, dar tot ei au criticat taxarea lor pentru a fi scăzute, anunţând, ilogic, apocalipsa fiscală.
Aşa se va întâmpla şi acum: mai devreme sau mai târziu, Cabinetul Ponta va lăsa loc unui alt cabinet, al actualei opoziţii. Aceasta va fi forţată să ia măsuri de stabilizare fiscală, după pârjolul şi haosul lăsat de noul Cod Fiscal, iar PSD va sări din baie, din opoziţie, criticând şi anunţând iar apocalipsa fiscală: Ţara e în criiiizăăăă! Dăm falimeeeeent!
Acesta este primul aspect, cel politic. Al doilea: impactul pe preţuri. Notaţi-vă-n carneţel, cu acribie, care sunt preţurile alimentelor, la magazinul unde vă faceţi cumpărăturile.
Reveniţi în carneţel pe 15 sau pe 30 iunie şi notaţi-vă din nou preţurile aceloraşi alimente: preţurile produselor vor trebui să fie (dar nu vor fi) cu 16% mai ieftine.
Diferenţa dintre 16% şi, să zicem, 10% (cât va fi poate reducerea reală a preţului la un produs) va fi absorbită în sistem, între actorii aconomici, care-şi vor atribui contabil nişte profit şi niscaiva prime. Nu scrie nicăieri în lege „când scade TVA, firmele sunt obligate să scadă preţurile la produsele comercializate cu scăderea TVA”.
Pentru sistem, cea mai gravă problemă va fi cea de management fiscal. Durează cel puţin şase luni (şase luni de muncă intensă, pe brânci) până când Fiscul, birocratic, se adaptează la gestionarea cotelor diferite de TVA. TVA 25% la tot, în afară de TVA 9% la alimente.
Asta înseamnă că patru luni (iulie, august, septembrie, octombrie) firmele vor plăti statului 16% mai puţin TVA şi Fiscul nu va putea procesa. Apoi va trebui să proceseze din urmă.
În fine – şi cu asta m-am întors la ce am afirmat în debut, va exista o diferenţă de încasări la buget. Ponta susţine că aceasta va fi de 5 miliarde de lei (cam 1,1 miliarde de euro) şi că e suportabilă.
Oare e suportabilă? Oare atât va fi diferenţa? Ce studiu de impact a făcut Vâlcov, în timp ce-şi zidea tablourile prin pereţi şi avea întâlniri conspirative prin cimitire?
Bun, mi se va spune că am mai trecut prin asta şi am scos-o la capăt. Da, am scos-o la capăt cu un nebun ca Băsescu, pe care apoi aproape jumătate dintre cei pe care îi salvase de la căutat mâncare prin gunoaie şi-au permis luxul să-l înjure, la comanda PSD.
Dar acum cine îşi va asuma costul politic al unor măsuri de austeritate, ce vor fi necesare pentru reechilibrarea fiscală a ţării. Vedeţi pe cineva responsabil în clasa politică, capabil de un astfel de sacrificiu de sine? Răspuns corect: nu.