Prietenul de pe Facebook Kolles Atila a scris una scurtă pe blogul său, în care îi invită pe hipopotamii felixieni să nu se atingă de 32 de jurnalişti. Printre aceştia mă aflu, cu poza la vedere, şi eu.
Mai întâi, aş dori să spun un lucru simplu: sunt mulţi alţii, inclusiv în burţile nesăţioase ale unor televiziuni ca RTV sau Antena 3, care se străduiesc să respecte meseria de jurnalist. Ei, fără nume, merită acelaşi respect.
Un context nefericit pe termen scurt şi fericit pe termen lung m-a făcut să devin jurnalist independent şi să mă exprim liber. Nu toţi confraţii mei au acest privilegiu, dar aceasta nu înseamnă că ei nu există şi nu acţionează continuu asupra Sistemului Ticăloşit.
♦ citeşte şi: Jurnalismul subiectiv şi jurnalismul obiectiv
În al doilea rând, este foarte important să înţelegem că fenomenul prin care jurnalistul care nu face decât să fie onest, nimic altceva, ajunge să fie Opoziţia într-un stat este un semn al lipsei de democraţie din acel stat.
Dacă în România partidele politice din Opoziţie sunt slabe şi dezbinate, opinia publică neintoxicată de propaganda puterii ia în braţe jurnaliştii liberi, oneşti şi-i transformă în oponenţi ai Sistemului Ticăloşit.
♦ aici explic mai detaliat: Presa e presă, nu opoziţie politică
În situaţia specifică de la noi, pentru că preşedintele statului e adversarul acestui sistem, Sistemul Ticăloşit îi categoriseşte greşit pe aceşti jurnalişti ca fiind partizanii preşedintelui.
Aceasta se întâmplă la noi. Îi mulţumesc lui Kolles Atila pentru că m-a pus „pe listă”, ca să zic aşa, dar eu nu mă consider altceva decât un simplu jurnalist care face presă. Nimic mai mult.
Iar misiunea principală a presei şi a ziariştilor este să prezinte adevărul.