În ultimele zile am asistat consternat la revărsarea unui fluviu de ură viscerală contra câinilor, din cauză că un astfel de biet dobitoc a ucis un copil pe un maidan de lângă un parc, lăsat acolo nesupravegheat de bunica lui.
Revărsarea aceasta de ură viscerală seamănă cu isteriile sociale create în anii discriminării rasiale, în SUA. Un infractor negru ucidea un alb şi Ku-Klux-Klan-ul instiga albii să-i ucidă pe toţi negrii, care ar fi fost de vină pentru cele întâmplate.
Imediat, balul a fost deschis de preşedintele Traian Băsescu, care a revenit cu ideea sa fixă, privind eutanasierea câinilor maidanezi:
„Nu putem pune câinii mai presus de oameni, mai presus de un copil nevinovat care se și duce să se joace cu el, că așa a văzut el în cărțile de povești, că un câine e prietenul omului. Dar un câine flămând, prigonit nu este prietenul omului.”
Perfect populist. Acesta a fost declanşatorul unui alt incendiu politic, suprapus peste ucigătoarea temă a exploatării metalelor la Roşia Montană. Efectul este devastator. Primul care plăteşte oalele sparte e primarul Capitalei, Sorin Oprescu. De cinci ani nu face nimic. Nici în problema câîinilor maidanezi.
• citeşte şi: KMKZ – Scrisoare deschisă presei jalnice și urâtorilor de animale
La ora la care scriu acest articol, Realitatea TV titrează lacrimogen: „Ionuţ a plecat dintre noi sfârtecat”, în timp ce un voice over cu vocea marcată de lacrimi glosează pe subiect. Şuvoaie de lichid secretat de glandele lacrimale se scurg din televizor. Pe fundal, se aude o muzică înrudită cu cea folosită de Lucian Hossu-Longin în Memorialul Durerii.
De curând, Radu Banciu s-a dat iar în stambă, urlând pe post (timecode 18.00), ca naziştii, orbile cuvinte precum următoarele:
„Ucideţi javrele asteaaaaa! Împuşcaţi-le, cum au făcut nemţii în Bucureşti în timpul războiuluiiiiii! Trebuie să moară toţi câiniiiii! Trebnuie uciiiişi! Javrelooor! Muriţi! Cu şobolanii nu trăieşti, nici cu gândacii! Cum să trăieşti cu câinii? Nu sunt demni de apelativul animale! Animal este un leu, este un elefant, dar unui câine nici măcar animal nu i se poate spuneeeee! Ăştia sunt nişte monştri! Mă duc să plâng câţi câini vreţi, dar să-i văd în pământ pe toţi!”
Banciu, îţi doresc un singur lucru: să-ţi salveze viaţa un câîne, să vezi cum e acesta, ce poate să facă el, să vezi că, spre deosebire de majoritatea oamenilor, câinele nu ezită nici măcar pentru un moment să se sacrifice, ducându-se conştient la moarte ca să ţi-o salveze pe a ta. N-ai înţeles nimic. A trecut viaţa pe lângă tine ca balt-orient expresul prin gara Urlaţi, iar tu dormeai tun.
• vezi şi: GALERIE Câini otrăviţi în Sectorul 3
Până acum, politicienii noştri şi-au bătut joc de subiect, cu cinism, iar acum nu mai ştiu pe unde să scoată cămaşa. Singura soluţie coerentă (dar eronată) a venit de la Traian Băsescu: eutanasierea maidanezilor.
Să analizăm puţin soluţia actualului preşedinte. Ritmul în care pot fi eutanasiaţi zilnic câinii aceştia este mai mic decât cel în care se reproduc, iar efectul este crearea unei imense hecatombe. Numărul de câini vagabonzi ar creşte oricum, odată cu grămada de cadavre pe care susţinem că dorim să construim un oraşe, oraşe civilizate, europene, fără maidanezi.
Vom ajunge ruşinea Europei dacă ucidem 64.000 de câîni pentru că, tot din cauza corupţiei noastre, nu am fost capabili până acum, în atâţia ani, să îi sterilizăm şi să-i facem să dispară natural. Iar când vom reuşi să-i ucidem pe toţi, în locul lor vom avea pe străzi alţi 85.000.
Dacă vom continua să batem câmpii cu eutanasierea, în loc să pornim acum ce nu am început acum mulţi ani, sub influenţa isteriei generate de această mass-media iresponsabilă, vom termina nerezolvând problema, scandalizând pe toată lumea în Occident şi ne vom întoarce la situaţia de dolce far niente dinainte de această tragedie.
Mai am o coda pentru cei care vorbesc, ca Banciu, despre câinii aceştia vagabonzi ca despre nişte fiare periculoase, care trebuie omorâte. Nu-i doresc nimănui să cadă în stradă noaptea, bătut de golani, dar dacă i s-ar întâmpla asta, s-ar putea să aibă surpriza ca un câine din acesta vagabond să-l salveze, lingându-i rănile. Câinii pe care acum vrem să-i ucidem au această caracteristică: saliva lor este pentru noi dezinfectant, are efect de antibiotic.
Nu pot să-mi imaginez niciodată eutanasierea prietenilor mei câini, care de ani şi ani de zile vin spre mine cu încredere, necerând mâncare, ci doar puţină iubire şi mângâiere dacă se poate şi gardându-mă credincioşi pe unde merg.
Deci: cine sunt câinii şi cui aparţine oraşul?