Marele boom mediatic din competiţia Eurovision de până acum nu a fost, după părerea mea, nici competiţia în sine (care este mai valoroasă decât în anii trecuţi), nici faptul că la ea a participat Robert Turcescu cu formaţia Casa Presei
, ci faptul că acesta a obţinut un rezultat foarte bun, mergând în finală. Şi încă de pe prima poziţie în opţiunile fanilor (cel puţin), aşa cum se pare că stau lucrurile.
Până la momentul anunţării rezultatului, pe website-ul meu sâmbătă seară intraseră aproape 500 de vizitatori unici. Între orele 0:00 şi 1:00, pe website mai sosiseră încă aproape 100 de unici cu peste 250 de vizite: aflaseră ceva despre isprava lui Robert şi începuseră să caute pe Internet informaţii.
Al doilea lucru foarte interesant este că audienţa primei semifinale pare să fi fost mult mai mare decât a celei de-a doua, pentru că numărul de votanţi ai liderului de voturi (Narcis Ianău) în a doua semifinală era de trei – patru ori mai mic decât rezultatul intermediar văzut la Robert Turcescu şi Casa Presei.
Dar care sunt exact cauzele acestui succes?
1. Revolta Internetului, care este covârşitor anti-USL, decis să voteze pentru Robert Turcescu (nu pentru melodia cântată de formaţia sa, aceasta nu mai conta). Cred că au fost mulţi din electoratul activ de centru-dreapta care nici nu s-au uitat la Eurovision şi la ora în cauză au votat în draci, forjându-şi smartphone-urile.
Protestul acesta online începe să semene (evident, pe alte coordonate) cu Fenomenul Pussy Riot. Dacă îl mai martirizează mult pe Turcescu Antena 3, o să fie foarte greu pentru TVR să trimită pe altcineva.
Există pe Facebook un topic absolut cretin, despre TVR, care este băsistă pentru că îl trimite pe Robert Turcescu la Malmö. Nimic mai cretin! În fruntea SRTv este Claudiu Săftoiu, omul pentru a cărui ajungere în fruntea instituţiei USL anul trecut a dus TVR în pragul falimentului, ca să poată să-l facă vinovat de asta pe fostul PDG, Andi Lăzescu.
(Mă uit acum la Mircea Badea, care tocmai spune că se bucură că românii nu sunt rasişti şi l-au votat pe Robert Turcescu, pentru că românii nu au o problemă să voteze un ţigan. Cred că această zisă este demnă de o amendă şi o sesizare la CNA şi la CNCD – nu că Badea nu-l face ţigan mereu pe Robert şi nu se sesizează nimeni. E bine de spus că, până când Mircea Badea nu l-a făcut ţigan prima dată pe confratele meu, nu m-am gândit la asta niciodată – pur şi simplu pentru că nu mă interesează acest lucru, care este o tâmpenie irelevantă – şi pot spune că îl cunosc pe Robert de vreo 20 de ani)
2. Marketarea foarte bună, în primul rând pe B1 TV, care i-a făcut lui Robert o reclamă extrem de puternică. Sub contract cu Cat Music, Casa Presei a lucrat la meserie.
3. Campania tâmpă a lui Mircea Badea, extrem de virală, care s-a întors contra vectorului promotor. Acum, tipul zice că el defapt conştient l-a susţinut pe Robert. Hai să ne scărpinăm singuri pe spatele nostru propriu şi personal… Şi campania virală continuă.
Dincolo de toate acestea, melodia trupei Casa Presei este mai slabă decât cel puţin trei alte piese din concurs, toate calificate în finală: baladele pop ale Luminiţei Anghel şi Elenei Cârstea (cărora le doresc să reuşească să nu se ia la bătaie în timpul finalei şi după aflarea rezultatului, indiferent care va fi acesta) şi piesa lui Andrei Leonte, „Paralyzed”, care este de altă factură, e „o şlăgăroasă” şi care, după părerea mea, este cea mai potrivită pe spiritul Eurovision.
Urmează apoi un grup masiv de melodii scrise în cheia muzicii comerciale Pop, cu tendinţe, de la caz la caz, spre Dance, PopRock sau NewWavePop, scrise cam la fel şi greu de deosebit una de cealaltă după două ascultări.
„Un Refren”, cu Casa Presei, nu poate categorisită nicicum. Nici ca baladă pop, nici ca DancePop, PopRock sau NewWavePop. Este inclasificabilă. E un discurs muzical. O temă destul de obscură, care depinde mult, ca impact, de felul cum este „recitată” de solist şi de charisma acestuia, precum şi de marketare.
În rest, remarcăm fronda Internetului şi semnalul dat (deocamdată în muzică) celor care o ţin danga cu „propaganda băsistă” şi alte tâmpenii de gen.