De puţine ori mai preiau (cum făceam înainte) texte scrise de alţii, iar aceasta numai în condiţii cu totul şi cu totul excepţionale. Nici acum nu voi face aceasta, dar voi sintetiza unele idei exprimate de Adalbert Klein de mai mult timp într-o analiză postată pe HotNews.
Ea se referă puţin cam excesiv exclusiv numai la USL, implicit, nu explicit, ca şi cum restul politicienilor români ar fi dramatic mai buni, ceea ce 
nu e cazul.
Una dintre diferenţele notabile dintre unii şi alţii este că unora nu le-a trecut prin cap măcar că alţii ar putea da o lovitură de stat.
Darmite că ar fi putut chiar ei să facă acest lucru. În bună măsură, cele scrise de Adalbert Klein, excelent articulate, se aplică întregii clase politice române de astăzi, care este efectiv un dezastru pentru România.
Ţara noastră are în primul rând probleme cu foştii comunişti, puiandrii lor şi toţi cei care sunt, după părerea mea, în mai mică sau mai mare măsură afectaţi de morbul comunist.
Care au fost prostiţi, ticăloşiţi, virusaţi, legaţi de mâini şi de picioare de acest sistem nenorocit, care frânează ţara de 22 de ani. Şi de care dacă nu scăpăm, vorba lui Cristian Sima, mâine vom trăi într-o ţară de infern.
Ca să înţelegeţi ce vreau să spun prin aceasta, voi afirma că, spre exemplu, dacă se va dovedi că a dat mită electorală, există unul din PDL la care aş putea să mă refer.
Acest om mă enervează cumplit (repet, în cazul în care într-adevăr, aşa cum anchetează procurorii, a dat mită electorală), pentru că este capabil să vină „pe sticlă” şi să critice locvace pe cei ce dau mită electorală, apoi dă mită electorală.
Dacă a făcut astfel, îi doresc să nu mai intre în Parlament. Să se stabilească în Huşi şi să sape pământul cu mâna goală până îi crapă mâinile şi i se bate epiderma cheratinizată una peste alta, să vadă apoi ce simte când vine un bou şi încearcă să-i dea mită electorală, pentru ca el să-l voteze. Acesta este dublu limbaj. E de la comunişti citire, mai ales în România.
Klein vorbeşte despre cele trei cauze ale asaltului actual prădător asupra statului de drept din România (mă voi exprima la persoana întâi plural, intrând în pielea personajului colectiv pucist):
• Fondurile europene nu pot fi deturnate fără să ajungi rău de tot, aşa că nu ne interesează. De-aia nu ne interesează nici Uniunea Europeană.
• Justiţia începe să funcţioneze, aşa că vom ajunge la puşcărie pentru fărădelegile pe care le-am făcut. Aşa că Uniunea Europeană e câh şi vrem să scăpăm de ea.
• Pfuai! ce bine ne simţim pe criză, în învălmăşeala creată furăm mai bine şi mai mult. Aşa că mai bine afară din Uniunea Europeană.
O a patra cauză este puternica influenţă rusească în România, menită cu obstinaţie să destabilizeze statul român. Acesta este, după părerea mea, atentat la siguranţa naţională, iar cei care fac acest lucru trebuie să plătească conform legii.
Voi mai da un citat simptomatic din Adalbert Klein, şi gata:
„Răspunsul se găseşte în însăşi modul de a fi al acestor noi fanarioţi. Acest tip de elită cleptocratic-prădătoare are ca unică preocupare colectarea de rente economice prin mijloace ilegale (trafic de influenţă, mită, delapidare, deturnare de fonduri, infracţiuni de corupţie în general) – atunci când nu o face pe faţă în numele unei ideologii totalitare, cum a fost cazul PCR.
Acest tip de elită nu aduce dezvoltare economică şi nici nu funcţionează după reguli capitaliste. Dezvoltarea economică capitalistă lăsată liberă ori scăpată de sub controlul unei astfel de elite clientelare aduce inevitabil în scenă actori de tip capitalist (externi ori interni) ce tind să schimbe regulile jocului economic în defavoarea elitei clientelare.
O astfel de elită clientelară prosperă în condiţii de subdezvoltare economică şi are de suferit atunci când societatea se emancipează prin dezvoltare economică. Noii fanarioţi postcomunişti de România îşi apără în realitate feudele moştenite direct de la sistemul securisto-comunist.”
Oricum, sunt lucruri despre care am scris de zeci de ori pe acest website, dar mi-a făcut plăcere să-i dau şi altuia, care gândeşte asemănător, respectele mele.