Oficina privată de analize pe afaceri internaţionale şi serrvicii secrete Stratfor a publicat o analiză complexă, U.S. Foreign Policy: Room to Regroup, în care un capitol consistent este dedicat comportamentului geopolitic şi strategic al Rusiei. Îl reproducem mai jos, în traducere în limba română.
Rusia şi Energia
„Rusia, desigur, rămâne o putere robustă, dar ca şi alţii suferă de o maladie fundamentală. În Georgia, 
Rusia a văzut împlinindu-i-se dorinţa alegerii unui prim-ministru extrem de antagonic preşedintelui Mikhail Saakashvili, pe care ruşii îl văd ca fiindu-le inamic.
Influenţa rusă, în mod special prin intermediul serviciilor secrete, nu este una minoră. Dar Rusia are o problemă profundă. Puterea ei naţională se bazează pe o singură şi masivă bază: exporturile de energie.
Acestea au o valoare financiară enormă, în termeni de influenţare a politicii vecinilor săi. Într-adevăr, interesele Rusiei în Georgia au mai mult de-a face cu gazoductele decât cu guvernele; Georgia este ruta Azerbaijanului pentru exporturile sale energetice spre Europa.
Nu este însă clar cât va dura puterea energetică a Rusiei. Aceasta este construită pe absenţa semnificativă a resurselor energetice în restul Europei. În pofida acestui fapt, noile tehnologii au făcut posibil ca Europa să găsească resurse energetice care să o facă să nu depindă de Rusia ori de gazoductele unor terţi.
Dacă acest lucru se va întâmpla, poziţiile financiară şi politică ale Rusiei vor fi dramatic slăbite. Rusia are „o mână slabă” şi nu poate să controleze lucrul care o face să fie slabă: noile tehnologii.
Pe de altă parte, situaţia energetică a Statelor Unite se va îmbunătăţi dramatic în cele mai multe scenarii şi este de aşteptat să îşi poată asigura cea mai mare parte a necesarului de energie din surse aflate în Emisfera Vestică în câţiva ani.
Un declin al dependenţei de resurse energetice din Emisfera Estică reduce nevoia Statelor Unite de a interveni în această regiune şi în particular reduce nevoia SUA de a se îngrijora pentru situaţia din Golful Persic.
Statele Unite, nu neapărat printr-o acţiune a sa în mod special, se confruntă în fapt cu o lume cu două caracteristici:
1. toate puterile competitoare se confruntă cu probleme mai grave decât SUA;
2. evoluţiile în tehnologiile din energetică – iar acestea au fost esenţa însăşi a geopoliticilor în revoluţia industrială – favorizează Statele Unite dramatic. O lume cu ameninţări în declin şi o dependenţă în scădere dau SUA o gură de aer.
Aceasta nu înseamnă că ameninţarea terorismului islamic a dispărut. Va rămâne un permanent pericol, capabil să îi rănească pe mulţi, dar incapabil să aducă SUA o ameninţare existenţială.
Statele Unite are nevoie să se regrupeze. Are nevoie să pună războiul contra terorismului în perspectiva temporală şi să regândească securitatea internă. Are nevoie să regândească strategia de a negocia cu restul lumii din postura sa geopolitică unică şi să-şi alinieze economia şi capabilităţile militare, definindu-şi propriile interese şi însănătoşindu-şi economia.
Logica a ceea ce trebuie făcut – angajament selectiv acolo unde interesul naţional este în joc, cu ultima soluţie posibilă folosirea forţei militare – este evidentă. Cum se produce acest lucru şi se defineşte, depinde de mediul internaţional.
Aceasta nu ar fi posibil dacă am vedea stâlpii sistemului internaţional de putere întărindu-şi unitatea şi puterea. Dar nu aceasta este ceea ce se întâmplă. Ceea ce se întâmplă este un declin general de putere, mai mare decât declinul SUA. Iar aceasta creează spaţiu de mişcare şi o gură de aer. Aceasta va defini alegerile lui Obama în politica externă.”