Acest aparent Michiduţă Geamparliu’ este şeful Institutului Cultural Român al Senatului, fost Institutul Cultural Român. E numai o chestiune de formalitate birocratică până când va deveni de jure astfel. 
Se numeşte Dan Mircea Cipariu. La un moment dat mi-a fost coleg de redacţie la Cotidianul.
Scriitor și jurnalist român, e membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Școala Superioară de Jurnalistică din București. E licențiat al Universității din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării.
A fost contracandidatul direct al lui Nicolae Manolescu la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor în anul 2009. E președintele Secției de poezie a USR, Filiala București.
Din punctul meu de vedere, un scriitoraş de poezie minoră şi un jurnalist oportunist. În ambele ipostaze, e extrem de talentat, plin de farmec personal, glumeţ, haios, dar aceste aparenţe nu trebuie să înşele: omul este un mecanism bine pus la punct de parvenire personală.
Îl poţi vedea (sau acum „îl puteai vedea”) la „Timpul chitarelor”, unde e capabil să susţină o discuţie cu Mihai Godoroja şi Florian „Moşu” Lungu, fără să cunoască în profunzime nici jazz-ul, nici blues-ul, nici rock-ul.
E foarte versatil şi capabil de robinsonade carieristice personale deosebite. Se mişcă foarte rapid, e iute la minte, inteligent, zâmbitor şi, în acelaşi timp, muşcă fără milă, cu sânge rece.