Cine a fost Mihai Eminescu

In anul 1980, eram in clasa a noua si faceam parte din Cenaclul „Licariri” al Liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Focsani. In primavara acelui an, am scris o lucrare, pe care am citit-o in sesiune cenacliera, o lucrare numita de mine „Eminescu si Schopenhauer”.

Atunci aveam inconstienta sa scriu pe un astfel de subiect complex, pentru ca eram elev si aveam impresia ca tot ce zboara se mananca. Azi nu ma simt destul de pregatit pentru a mai scrie astfel o analiza despre literatura fabuloasa (cea foarte cunoscuta, cea mai putin cunoscuta; cea antuma, cea postuma) a marelui scriitor.

Ma simt dator, la aceasta ocazie aparte, sa las o marturie despre cine cred altii, foarte bine pregatiti pentru aceasta, ca este Eminescu. Si mai mult decat atat.

In acei ani, in casa noastra am primit vizita unui critic literar japonez (care nu stiu prin ce minune a reusit sa intre in Romania, in pofida Tezelor din iulie). Background: a intrat in casa noastra pentru ca era casa de profesori.

Tata era profesor de limba si literatura romana, si nu unul oarecare, ci unul considerat cam cel mai bun sau poate printre cei mai buni din Moldova. In anul 1968, cand a fost numit director al Liceului „Unirea” din Focsani, a fondat editia postbelica a prestigioasei publicatii „Revista noastra” a elevilor acestui liceu.

A fost sapte ani director. Din mana lui au iesit oameni intregi, pentru ca forma caractere. Exemplu: eminentul profesor Ion Panzaru de la Universitatea din Bucuresti, despre care mi se pare superfluu sa mai scriu ceva in plus.

Acest critic literar japonez a urmarit doua lucruri in Romania: sa citeasca „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” de George Calinescu si sa cunoasca mai indeaproape opera literara eminesciana, despre care auzise lucruri interesante.

Omul i-a marturisit apoi tatalui meu ca a descoperit cu uimire cat de mare poet este Mihai Eminescu si ca, in  opinia sa, acesta este unul dintre marii poeti ai literaturii universale.

Noi astazi nu realizam cine este, mai bine zis ce este acest Eminescu. Eu cred ca e un urias. Un spirit universal. Un geniu, unul dintre putinele genii plenare din istoria omenirii. Japonezul a reusit sa cuprinda poetul Mihai Eminescu. Mai exista, in afara de poetul antumelor, poetul postumelor, despre care nu stim mai nimic.

FOTO: via Stefan Bolocan – Eminescu despre problema paturii suprapuse

Dar, in afara de poet, Eminescu a fost un prozator si mai ales un dramaturg de exceptie. Din manuscrisele sale rezulta ca, atunci cand a murit, isi structurase si urma sa scrie un intreg ciclu de piese de teatru istorice, care se aflau in stadiu de schita sau numai proiect.

Lucrurile nu se opresc aici. Mihai Eminescu era si un mare patriot roman si ar trebui sa fie pentru noi un model. Voi publica in continuare doua preluari foarte sugestive despre acest lucru. Mai ales ca patriotul roman se intrepatrundea cu jurnalistul.

Un jurnalist de exceptie, cu o forta de sinteza si cu o viziune sistemica impresionante, despre care iarasi stim azi foarte putine lucruri. Ii recomand domnului Cristian Tudor Popescu, atunci cand isi instruieste invataceii in ale presei sa fie obiectivi intre bine si rau, intre patrioti si tradatori de tara, intre democrati si extremisti, sa il citeasca atent, mult mai atent pe Mihai Eminescu.

Defapt, ne-ar folosi tuturor, noua, jurnalistilor, daca ne-am opri cu mai multa atentie asupra jurnalisticii lui Eminescu si daca am incerca sa invatam din aceasta. Iar aceasta nu citind brosuri selective, cu directie, ci volume serioase, scoase la edituri serioase.

Cel mai bine il vom cinsti pe Eminescu daca il vom invata ca lumea in scoli, ca mare scriitor universal ce este si ne vom impregna de jurnalistica sa minunata si generoasa, ca jurnalisti.