Primele doua piese care intra in prima semifinala sunt, din punctul meu de vedere, expresia clara a contrariilor. In cazul Muntenegrului, interpret Stefan Filipovic, cu piesa „Zauvijek volim Te”, avem toate ingredientele tipice muzicii pop: un solist cu o voce foarte buna, patru fete cu voci bune in backing vocals, si totusi piesa este banala si expozitia si referenul sunt un loc comun al muzicii pop.
Nu-mi place, nu-mi spune nimic, nu vad catharsisul tipic sarbilor, care le infrumuseteaza muzica, dar este posibil sa se califice, pentru slavii intre ei isi vor da puncte, dincolo de valoarea pieselor.
Lucrurile stau exact pe dos la piesa Israelului:
Aici avem un debut insolit, care nu ma incanta foarte tare (pe o voce solo foarte buna), din cauza limbii cu rezonante orientale, apoi iti dai seama de frumusetea piesei cand ea trece, la a doua strofa, in limba engleza.
E mai soft rock, cu armonii si instrumente orientale (au si evreii mandria lor), dar seamana la strofe cu lirica muzicala a lui Tracy Chapman. Este printre preferatele mele, ca muzica frumoasa, dar nu cred ca are mari sanse sa faca mai mult decat sa treaca de semifinale, ceea ce este posibil.