Ghinionul concurentilor sarbi Marko Kon & Milan Nikolic face ca, exact inainte sa ascult „Cipela”, sa fi ascultat evolutia lui Goran Bregovic la Bucuresti, cu ocazia concursului Eurovision de acum mai bine de un an.
Ce ironie si, in acelasi timp, m-am pomenit realizand ca, preocupat de timing-uri lipsa si punctaje intermediare asemenea, nu apreciasem la justa sa valoare un recital extrem de agreabil, in maniera inconfundabila a lui Bregovic. O evolutie tot mai buna, pe masura ce Goran se obisnuia cu ideea de a canta in studioul unei televiziuni.
Deci:
https://youtu.be/W5JKtt1HO0U
Bregovic, fabulos. Marko Kon, pe pamant
Si acum, comentariu: Bregovic s-a dus, din muzica populara balcanica, intr-un univers paralel muzical fabulos, pe cand Marko si Milan au ramas pe pamant, intr-o prelucrare comerciala dupa folclorul sarbesc.
Una placuta auzului meu, dar care nu ma impresioneaza si nu se compara cu jelaniile muzicale extrem de frumoase aduse la Eurovision acum un an si acum doi ani de acest stat, dintre care prima cronologic a si castigat compatetia europeana.