Tot scriem despre aceasta piesa, acest canticel, aceasta lucrare muzicala, dar nu stim exact ce versuri se ascund sub perdeaua de sunete pe care diferite tipuri de vraji sonore ne-o astern pe ochi. Asa este mare parte din muzica. Cel putin cand discutam despre muzica pop. Versurile sunt simple, uneori stupide, alteori caraghioase. Am folosit, pentru a explica sontacaielile din versurile acestei piese, o metoda simpla. Comentariile noastre sunt evidentiate cu caractere italice.
Strofa lui Vlad Mirita:
Vlad Mirita
Vino pe-o margine de lume
Ce este aceea o margine de lume? De ce trebuie cineva sa se duca acolo? In ce scop? Ce se intampla acolo? E gadele? E Romania? E The Hut of Baba Yaga? Ce e dincolo de aceasta margine a lumii? Pamantul este rotund sau plat?
Ca pe o banca goala sa stam
Cerul sub el mi s-ar intinde
Cum adica? Cerul s-ar intinde sub sine insusi? Bun, sa zicem ca este o greseala a libretistului. O fi „Cerul sub ea mi s-ar intinde”. Cum sa se intinda cerul sub banca?
Si nici nu vom sti daca visam
Atunci cand visezi, stii ca visezi? Ai constienta propriei tale stari morfeice cu vise? Aberatie.
Astazi mai mult ca niciodata etc. sirop intins pe pereti, usa mamii descuieti.
Urmeaza strofa a doua, cantata in limba italiana de Nico. Nu insistam, doar atragem atentia ca Italia este out din Eurovision Song Contest (ESC) si are de ani buni propriul sau festival, San Remo, care, prin valoarea de ansamblu a muzicii cantate aici, este mult peste ESC. A scrie un libret pentru Eurovision in limba italiana in aceste conditii este cel putin o dovada de lipsa de tact. Ca sa nu mai complicam lucrurile, este pur si simplu o greseala.
Partea cea mai hazoasa este insa la momentul cand cei doi porumbei melomani uita de ei si prind simultan doua posturi straine, unul italian si unul romanesc, Babilonul este-aproape:
Vlad Mirita: O noapte intreaga si-o zi… Nico: Ti ofro mio cuore lo sai… Nu va mai certati bilingv, copii! Vlad Mirita: Cu tine alaturi de-as fi… Nico: Sono inamorata piu che mai… Farfuriile zboara prin aer, facandu-se tandari… Vlad Mirita: As crede ca lumea-i a mea… Nico: Ti volio tanto bene… Perne rupte, puf de gasca plutind… Nico&Vlad Mirita: Si numai tie lumea ti-o voi da… Pacea idilica se asterne peste tanarul cuplu. Si totusi, se naste intrebarea filosofica: atunci cand esti pe marginea lumii, poti sa-i daruiesti iubitului lumea?
Ridicolul acestei sfade bilingve nu este inteles de telespectatorii ESC, dar este intuit, pentru ca ei vad doi insi care prind tot felul de posturi straine, dintre care unele suna cunoscut, iar altele nu, si nu mai pricep nimic. Vorba lui Toma Caragiale sau Ion Luca Caragiu, nu mai stiu sigur: „Din aceasta trilema nu veti iesi”.