„Razboiul clonelor” este defapt o dezvoltare a articolului postat pe site-ul „Jurnalului National” astazi dimineata, care incepe cu un subtitlu sugestiv: „SINDROM – „Pe-o margine de lume” are o sora”, apoi reia povestea descoperirii ultimului montaj postat pe youtube.
Miron Manega, autorul articolului, arata ca a primit la redactie un link. „L-am accesat, si ce credeti ca am descoperit? O alta asemanare flagranta a aceleiasi melodii, „Pe o margine de lume”, dar nu cu piesa lui Bustamante, ci cu alta, autohtona. Ieri, pe la pranz, adresa n-a mai putut fi accesata. Cine stie, o fi blocat-o cineva, din greseala. Am descoperit insa o alta adresa, la care se poate asculta mixajul celor trei fraze muzicale”.
Cele trei fraze muzicale sunt, succesiv, refrenele din „Pe O Margine De Lume”, piesa cantata la Mamaia, in anul 1986, de Cornelia Vorvoreanu, „In seara asta vom fi doi”, apoi „La Magia del Corazon”, cantata de David Bustamante.
Am citit zilele acestea unele opinii, conform carora aparitia acestei noi piese cu care de asemenea seamana „Pe O Margine…”: 1. este aiuritoare si debusoleaza; si ca 2. s-ar putea sa fie nu stiu cate cantece care seamana la refren.
Voi raspunde pe rand la cele doua chestiuni puse pe tapet.
1. Nu este problema celor care descopera astfel de asemanari extrem de mari intre cateva canticele simple sa demonstreze de ce stau lucrurile astfel. Poate ca toti acesti compozitori sunt niste telepati necunoscuti, niste fenomene ale naturii. Este treaba celor indrituiti sa remarce asemanarea dintre piese si sa constate plagiatul. Daca nu o fac, au o problema.
2. Nu exista nu stiu cate astfel de canticele asemanatoare. Liniile melodice ale celor trei piese, pe sectiunea de referen (chorus, cum spun englezii), sunt identice. Primul si ultimul sunet din fiecare dintre cele doua arcuri melodice sunt identice, ca si modul de dezvoltare si deznodamant al frazei muzicale. Restul sunt mici variatiuni pe tema existenta, de care celui care a plagiat, oricine ar fi el, ar trebui sa-i fie jena.
Exemplu comparativ. Dati, va rog, cautare pe youtube „mozart mica serenada”, si veti obtine in primele doua rezultate un clip cu Cvartetul Presto. Ascultati-l si, la fiecare patru masuri, schimbati ultima nota cu alta care sa pastreze o logica muzicala. Veti atinge astfel idealul de „nu e plagiat” emis de dl. Moculescu.
Rezultatul muzical va fi caraghios: in mod evident, avem de-a face cu un plagiat la „Mica serenada” a lui Wolfgang, o mutilare a piesei originale. Aici discutam insa de o piesisoara pop simpla la care nu prea ai ce mutila, oricat te-ai stradui, dar plagiatul ramane o problema.